Aceşti sfinţi au fost gemeni şi aveau meşteşugul de tăietori în piatră. S-au dus la Iliric, în ţara Dardaniei, în cetatea Ulpianilor, unde cercând pietre de metaluri, îşi săvârşeau meşteşugul. Apoi au fost trimişi către Liciniu, feciorul Elpidiei împărăteasa. Acesta, dându-le bani, le-a poruncit să zidească o capişte idolească, dându-le şi planul ei. Dar sfinţii, luând banii, i-au împărţit la săraci, iar noaptea se rugau către Dumnezeu, iar ziua lucrau tare şi înfrumuseţau locaşul; şi peste puţine zile l-au şi isprăvit, fiind sfinţii ajutaţi şi întăriţi de îngeri. Şi strângând mucenicii lui Hristos săracii, cărora le dăduseră banii, au legat idolii cu ştreanguri de grumaji, şi i-au tras jos. După aceea, aprinzând lumânări multe, au închinat biserica lui Dumnezeu şi o sfinţiră lui Hristos. Iar dacă a aflat Liciniu de aceasta, a poruncit să se aprindă un cuptor şi să bage în el pe săracii care luaseră banii şi sfărâmaseră idolii; în care aceia şi-au dat sufletele.
Iar Sfinţii Flor şi Lavru, fiind legaţi la roata unui car, au fost bătuţi, apoi au fost trimişi la ighemonul Licon, care i-a băgat într-un puţ adânc şi aşa şi-au dat sufletele.
