Ieri a fost prăznuită Sfânta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului). Creştin-ortodocşii păstrează câteva obiceiuri populare, amintite de Irina Nicolau în cartea sa ”Ghidul Sărbătorilor Româneşti” (Humanitas, 1998).
Această prăznuire a fost însoţită la români, de-a lungul timpului, de variate obiceiuri. Deşi Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) este aproape calendaristic, Adormirea Maicii Domnului (Precistă, Zeiţa Mumă) este cu mult mai serbată. Se seamănă ce se mai poate, se schimbă pălăria pe căciulă, se adună oile dinspre munte, se bat nucii. La pragul dintre vară şi toamnă,
15 august este una dintre sărbătorile cu dublă valoare. Durerea plecării dintre oameni a Fecioarei, dar şi bucuria că stă sufletul său printre cei curaţi. În cartea ”Ghidul sărbătorilor româneşti” se aminteşte că, întâi şi întâi, Sfintei Marii i s-a trimis înger să-i spună că se va înălţa la cei drepţi. Sfânta s-a închinat, şi-a acceptat soarta, a dat de pomană haine şi de mâncare. Apoi, s-a aşezat în pat şi a aşteptat momentul. ”Se povesteşte că la Adormirea Maicii Domnului a fost jale mare. Pomii cu roadele lor s-au unit şi au închipuit un pom care a fost purtat în fruntea procesiunii. Bostanul şi porumbul au făcut un buchet din floarea-soarelui care a fost pus pe coşciug. De atunci, bostanul şi porumbul se îngălbenesc de Sfânta Marie.” A venit tunet mare şi Apostolii lui Iisus i-au ţinut slujba. Apoi, a fost îngropată sus, pe Ghetsimani. Când Toma a venit după trei zile să cerceteze locul, Maria urcase la cer. De Sfânta Marie se merge la biserică şi se aminteşte de cei luaţi la Domnul şi li se dau de pomană struguri, prune şi faguri de miere, căci acesta este timpul lor de facere.
Este momentul în care românii se întorc din călătorii şi îşi tocmesc şi fac nunţile cele mari de peste vară. Fiindcă, se spune, doar Sfânta Maria este cea priveghetoare de căsnicie şi prunc bun.
