Marian Dima
Antrenorii prahoveni plecaţi peste hotare, deloc puţini la număr, se află în perioada cantonamentelor centralizate cu echipele lor! Geografie curată, am putea spune, din Europa în Asia, aceştia bifând experienţe inedite.
Pârvu – 3 săptămâni în Germania şi Anglia
Echipa Academiei lui FC Henan (unul dintre cluburile importante ale fotbalului chinez) pe care o pregăteşte ploieşteanul Florin Pârvu se antrenează zilele acestea în Germania, într-un parteneriat cu clubul Borussia Dortmund, la nivel juvenil, apoi, va trece pentru aproape două săptămâni de „experienţă fotbalistică” în Anglia, la Leicester, asiaticii plătind cantonament la cele mai înalte standarde, pentru copii, toată luna august!
„Nu există vreo problemă când vine vorba despre investiţiile în academii, în juniori, nu am avut vreo zi restanţă la salariu, dacă nu ar fi depărtarea de casă, de familie, ar fi o meserie pe care, chiar că o poţi face toată viaţa, fără probleme” – spune antrenorul, care a avut parte de experienţe „falimentare” în România, majoritatea echipelor la care a activat ca tehnician fiind „dispărute” de pe harta fotbalistică (Drobeta Tn. Severin, Gaz Metan Craiova, Chimia Brazi, Conpet, Petrolul şi Rapid, de la aceste grupări, din coada listei, plecând fără salarii, antrenoratul făcându-l „cu bani aduşi de acasă”)!
Tudor: Irak – Kurdistan, Turcia
Revenit în zona „Golfului Persic” de doar câteva săptămâni, după ce a antrenat o bună perioadă în Arabia Saudită – Eusebiu Tudor s-a reacomodat repede cu obiceiurile şi fotbalul arab, noua sa echipă, Al Salia Basra, unde lucrează alături de Ion Marin, Gheorghe Mihali şi Ion Răuţă fiind în cantonament în regiunea autonomă Kurdistan, mai precis la Suleymania. „Un viitor punct de atracţie aici, se construieşte în mare viteză, condiţiile sunt cu mult peste aşteptări în acest turneu din Kurdistan, apoi, ne mutăm în Turcia, pentru jocuri amicale“, spune antrenorul.
Tudor – care în anul „stat acasă” a antrenat o perioadă şi Petrolul, în
Liga I – spune că: „nu ai altă soluţie, trebuie să îţi iei inima în dinţi şi să pleci, dacă vrei să ai statut de antrenor, să ai condiţii să faci meserie”.
Movilă, din Qatar, cantonament în Bosnia
A lăsat România pentru Oman – unde a reuşit un event, apoi a prins un contract de secund în Qatar şi, chiar dacă şi-ar dori să stea acasă, alături de familie, este conştient că nu poate face acest lucru, dacă “vrea ceva”. Daniel Movilă a promovat acum cu Muaither SC, în prima ligă din Qatar, pregătirea centralizată efectuând-o în Europa, mai précis în Bosnia Herţegovina! S-a acomodat cu francezul Burle, al cărui secund este de câţiva ani, îl are alături şi pe Mihai Barbu, antrenorul cu portarii, a “crescut” profesional din mers. Ce ar fi reuşit în România? Probabil, să numere salariile restante la Astra, să bifeze meciuri pe maidanele dâmboviţene la Corneşti… Se putea numi “antrenor”?
“Campion” este Panait
Tehnicianul prahovean care a nimerit “cel mai bine”, în acest moment, peste hotare, este Ciprian Panait – antrenor care pregăteşte echipa de “olimpici” (tineret) a clubului Al Hilal Ryad, din Arabia Saudită. Campion în ediţia trecută cu gruparea saudită, în campionatul “Under 21” al Arabiei Saudite, Panait – tehnician originar din Ceptura – şi-a mai asigurat un an de contract şi un salariu “de vis”, dacă este să ne raportăm la fotbalul românesc, chiar şi la acest nivel de tineret, un tehnician putând strânge peste 10.000 de dolari pe lună!
Cifre care nu suportă comparaţie
„Chinul” efectiv pe care trebuie să îl trăiască antrenorii din fotbalul prahovean este relevat de cifrele pe care le vom prezenta mai jos. Din păcate, după cum puteţi trage singuri concluzia aceasta, plecarea peste hotare, cu orice risc, rămâne singura şansă pentru ei, atât de a profesa în condiţii decente, cât şi de a reuşi să strângă un „ban cinsit” din această meserie!
Realitatea, din judeţ, pe care nimeni nu o spune franc, deşi este cunoscută de toată lumea, este aceea că antrenorul trebuie să facă de fapt, compromis după compromis pentru a face fotbal: este dependent, de cele mai multe ori, de banii părinţilor, se antrenează în condiţii proaste, nu are materialele necesare, nu urmează cursuri de specialitate şi nu beneficiază de material didactic etc.
Iată câteva „cifre”… interesante:
5000 de euro este venitul lunar mediu al unui antrenor prahovean, în acest moment, peste hotare
2000 de ron pe lună este salariul unui tehnician de la CSM Ploieşti, club care a avut cea mai mare stabilitate la acest capitol, al salariilor
4 luni de salariu au fost pierdute definitiv de către tehnicienii de la juniori ai SC FC Petrolul, în anul 2016 aceştia primind, în medie, doar banii pe două luni, din cele 6 muncite!
6 antrenori cu Licenţa „PRO” are judeţul nostru în acest moment, Valeriu Răchită (consilier al primarului Dobre pe probleme de sport, cu un venit de 1600 de ron/lunar, deocamdată), Octavian Grigore (Petrolul 52 – nu are încă un salariu „acordat”), Valentin Sinescu (liber), Florin Pârvu şi Eusebiu Tudor, Ciprian Panait – mai sus menţionaţi, ca activând peste hotare
10.000 de euro pe lună a fost salariul maxim câştigat de un antrenor ploieştean în ţară, Valeriu Răchită având acest venit în mandatul său la Petrolul, acum câţiva ani, sumele fiind plătite din bugetul local!
