Acest sfânt era din Tarsul Ciliciei, din neam mare şi bun. Dar, făcându-se mai bun după voinţă, se deprinsese cu meşteşugul de doctor, lecuind pe toţi cei care mergeau la el: sufletele cu dumnezeiasca sa credinţă, iar trupurile cu meşteşugul. În zilele împăratului Diocleţian, a plecat din Tars şi a mers la Niceea, în Bitinia. Şi fiind folositor şi acolo în tot chipul celor care mergeau la dânsul şi cu credinţa dumnezeiască şi cu meşteşugul, a fost pârât la împărat. Însă, când au venit ca să-l prindă, aflându-l mutat către Domnul, i-au tăiat capul şi l-au dus la împăratul. Dar, pentru nemilostivirea ce au arătat cei care au tăiat capul sfântului, îndată au orbit. Iar împăratul a poruncit iarăşi să-l ducă să-l aşeze la trup. Şi dacă l-au aşezat la trup, se spune că a revenit vederea celor ce orbiseră, când au tăiat capul sfântului.
