Petre Apostol
Faptul că sportul românesc se află în impas nu este o noutate. După fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice, spre exemplu, în ultimii zece ani, reprezentanţii Comitetului Olimpic şi Sportiv Român ies în faţă să spună că trebuie realizată o schimbare în sistemul de dezvoltare a sportului. Dar, din păcate, nu se rămâne decât la stadiul de vorbe.
Poate cu noua Lege a Educaţiei Fizice şi Sportului, pe care doreşte Ministerul Tineretului şi Sportului să o implementeze, s-ar crea ceva bun, însă şi aceasta a creat multe controverse în rândul oamenilor de sport, ceea ce nu este un semnal promiţător.
Foarte mulţi condamnă evoluţiile sportivilor români de la această ediţie a Jocurilor Olimpice. Nu aici este, însă, problema. Nu la sportivii calificaţi la Jocurile Olimpice, deoarece toţi cei din lotul olimpic, chiar şi cei care nu vor veni cu medalii, reprezintă atleţi valoroşi pentru simplul fapt că s-au calificat. Şi nu merită critici de la aşa zişii „specialişti”, care nu văd, probabil, în afară de Jocurile Olimpice, o competiţie mondială sau europeană de spadă, spre exemplu, şi mulţi dintre ei poate că nu ştiu nici diferenţele dintre spadă şi floretă sau sabie.
Cel mai alarmant este faptul că numărul sportivilor calificaţi la Jocurile Olimpice este din ce în ce mai mic. Aici se vede lipsa acută a unei viziuni în dezvoltarea sportului românesc. Iar cauzele pentru care s-a ajuns în această situaţie sunt multe şi nu au apărut peste noapte, ci în ultimii peste 20 de ani, dar nimeni din sistem nu pare în măsură să vină cu soluţii concrete de ameliorare, ceea ce este foarte grav.
