Giorgiana Radu
De câteva zile, creștinii ortodocși și cei catolici au început Postul Crăciunului sau Postul Bucuriei, cum mai este numit, care durează timp de 40 de zile, până la 25 decembrie, când sărbătorim Nașterea Domnului. Despre post, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „potolește trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţește și înaripează sufletul, îl înalţă”. Oare câţi dintre noi reușim să dăm adevărata semnificaţie postului?
Deși înţelegem că reţinerea de la alimentele interzise în această perioadă nu e de ajuns, pe celelalte, considerate a fi mult mai importante decât hrana, le ignorăm sau le facem faţă mult mai greu. Degeaba consumăm vegetale în detrimentul cărnii, dacă ne dorim să moară capra vecinului sau porcul – că tot mișună virusul pestei porcine, dacă ne roade invidia sau gândurile noastre n-au nicio alăturare cu smerenia.
Copil fiind, îmi amintesc cum bunicele mele se pregăteau pentru această perioadă. Bunica din partea mamei era – este și acum (cea din partea tatei s-a prăpădit în urmă cu opt ani) – foarte exigentă când se făcea trecerea de la lăsata secului la post. Toate vasele erau spălate cu multă grijă, cu apă fiartă (pe atunci nu apăruseră detergenţii de tot felul), ca nu cumva să rămână ceva de dulce pe ele. Dintre mâncărurile pe care le găseam la ea în acest interval, una mi-a rămas în amintire, și îi simt și gustul când scriu aceste rânduri. Ciorba de prune uscate (lojnite le spunea ea) pe care de atunci n-am mai mâncat-o și, probabil, n-o voi mai mânca niciodată. Avea un gust dulce-acrișor, un parfum discret de vară și de toamnă la un loc, dar mai presus decât acestea avea ingredientul suprem, dragostea bunicii.
Cred că bunii și străbunii noștri se apropiau mai mult de ceea ce înseamnă postul cu adevărat. Mâncarea era simplă și puţină. Astăzi, magazinele ne pun la dispoziţie o gamă diversă cu preparate de post, pline de aditivi ce ne răsfaţă papilele gustative, dar care în timp ne îmbolnăvesc sigur.
Postul este esenţial pentru trup și spirit. Chiar dacă cei mai mulţi dintre noi nu reușim să-l respectăm cum se cuvine, orice încercare de a fi sau a deveni un bun creștin este un pas câștigat spre apropierea de Dumnezeu. Că postim abţinându-ne de la carne sau postim prin fapte bune, mâncând de dulce, ţine de fiecare om în parte, de voinţa și credinţa fiecăruia. Într-un fel sau altul, postim, dar nu ne prostim! Alţii sunt cei care încearcă să ne prostească și, din păcate, de multe ori reușesc.