Lucian Avramescu
scria cândva un bard, răpus de vremi
că ne conduc fanarioţi, că-n ţară
străinii ne fac legea, iar noi toţi
ajuns-am de rușine și ocară
l-aș contrazice dacă-ar mai trăi
ne facem propriii fanarioţi
nu-i importăm, pe benzile rulante
sporim constant producţia de hoţi
Ne facem propriii fanarioţi
stăm prost la demnitate și la lege
sporul natalităţii e pe dos
limbaju-n parlament și-n cancelarii
nu doar pe stradă e sublim porcos
autostrăzile se fac palate
banii-s impozitaţi pentru mișei
orice analfabet are mari șanse
de-a fi în vârf, ca unul dintre ei
se fură tot, nu oul de sub cloșcă
ci cloșca și puierniţa cu totul
despre baștanii din politică se spune
și ăsta, ca și alţii, pune botul
ţară ca un blestem, ţară avută
ţară ce susurai ca un izvor
vrei să-ţi cunoști sperjurii, trădătorii
ţin lecţii, iată-i, în televizor
păcat de tine și păcat de mine
păcat, frumoaso, de noi amândoi
de-acest popor cu aer melancolic
care-i plătit ca pradă de război
nu altora, ci unora din noi
știu, rar te scoli, și nici un pari mahmură
știu că-n surdină încă mai respiri
fă-ţi curăţenie în bătătură
și-n nuntă pune-ţi brazi frumoși drept miri
că-s mulţi ciulini pe post de trandafiri
iar omenia azi se cheamă ură
(6 noiembrie 2018, Sângeru)