Lucian Avramescu
De ce, de câte ori candidează, poporul român pierde? Pentru că poporul n-are calităţi care să-l facă eligibil, n-are structuri, sisteme, pe faţă sau subterane, nu e carismatic și se dovedește bleg. În plus, n-are calitatea de a fi penal.
Port, la București, unde am venit pentru un eveniment scriitoricesc, această discuţie cu reprezentanţi ai lumii înalte, dar și cu mine, ceea ce face ca dialogul să fie pe jumătate imaginar și, pe alocuri, trist-amuzant.
Pentru ce și-a depus candidatura poporul român? Păi, să zicem în sinteză, pentru o viaţă mai acătării, mai fasonată, mai – să n-o lungesc – bună.
Nu-i destul de concret! Culegând la întâmplare din programele de guvernare, care strălucesc meteoric pe cerul patriei și apoi se sting ca niște comete, pentru zece sau douăzeci de spitale regionale, în care pacienţii să aibă cearșafuri în pat, doctorii gratis și medici care să-i observe că sunt. Pentru 2500 de kilometri de asfalt pe benzi. Pentru… Spitalele nu s-au făcut, alea vechi ruginesc, iar personalul, puţin și bosumflat, se uită la bolnavul viu ca la unul abonat la morgă. Din mulţii kilometri de autostradă a dispărut cifra. Cu totul, fiindcă zero nu pare cifră. Poporul a candidat pentru școli în care rigoarea învăţământului să-și afle întrebuinţare. Școlile, populate cu suplinitori și dascăli pensionari, năuciţi de generaţiile agresive de elevi noi, care le dau cu catalogul în cap, sunt de nerecunoscut. Doar closetele din curte au rămas aceleași.
Înseamnă că poporul, dacă a candidat cu toate astea și nu le-a îndeplinit, trebuie dat afară, remaniat cu totul. În plus, aud că fură.
Eroare. Poporul nu fură niciodată. El fură prin reprezentanţi. Reprezentanţii, cei mai mulţi, se numesc azi penali. Ceva care vine de la pene, probabil.
Discuţia mea de la București este bruiată de televiziunile care s-au năpustit aspra-mi cu informaţii din care nu înţeleg decât că Tăriceanu, al doilea om în stat, ar fi luat mită de la o firmă austriacă 800.000 de dolari, că Dragnea e cu un picior în pușcărie (ăsta se schimbă de pe un picior pe altul mereu, având grijă ca unul să rămână afară), că Iohannis a fost prins furându-și propria casă la Sibiu, ceea ce pare bizar, fiindcă Ceaușescu dăduse familiilor harnice din Moldova și corturarilor fără case, domiciliile
sașilor. Oricum, cele două tabere conturate sunt interșanjabile, calitatea de personaje cu pene rămânând.
Ciudat e că toţi aceștia, numiţi, dar și alţii, numeroși, candidează și câștigă mereu. Dacă-s penali, înseamnă că asta i-a făcut eligibili. Acuzat de furt pe când era președinte la Teleorman, Dragnea a ajuns azi mai puternic decât șeful statului. El e statul. A câștigat, penal fiind, toate alegerile. Unul Băsescu, acuzat că a furat flota uriașă a României, a fost ales și reales, beneficiind de avantajul de a fi cunoscut ca hoţ. Tăriceanu are azi un nou dosar de acum zece sau o mie de ani. Între timp a fost mereu șef, câștigând, cu și fără voturi, înalte dregătorii.
De ce nu câștigă poporul român, măcar o dată, alegerile? Fiindcă el candidează prin reprezentanţi, mereu aceiași. Dacă scormonești biografiile reprezentanţilor, toţi sunt de meserie șefi, trecând prin toate funcţiile, prin toate ministerele, cu acces constant la vistierie.
Poporul pierde alegerile de fiecare dată neavând calitatea de penal. El nu are niciodată destule voturi pentru a se alege singur. E prea puţin numeric și n-are pene, arătându-se jumulit și pregătit să îndure jumulirea.
