Fiind ucis cu pietre de necredincioşi, cinstitul trup al Mucenicului Ştefan a fost aruncat, spre hrană câinilor şi fiarelor sălbatice, stând neîngropat două zile şi o noapte. În a doua noapte, Gamaliil, un mare învăţător de lege, din Ierusalim, a trimis slujitori să ridice trupul Mucenicului, şi l-a îngropat în satul său Gafargamala. Multă vreme a trecut până în zilele marelui Constantin împăratul, când Biserica lui Hristos a scăpat de cumplitele prigoniri. În acele zile s-au găsit, printr-o minune, şi cinstitele moaşte ale Sfântului Ştefan, despre care nimeni nu mai ştia unde se află. Şi cu multă cinste au fost aduse şi aşezate în Biserica Sfântului Sion, din Ierusalim. Peste câtăva vreme, un mare dregător din Constantinopol, numit Alexandru, şi femeia sa Iuliana, au plecat la Ierusalim, spre închinare la Sfintele Locuri, unde au zidit în cetate o biserică nouă şi frumoasă, pe care au închinat-o Sfântului, întâiului Mucenic Ştefan, apoi, mergând la patriarh, au dobândit învoire, să se mute Sfintele moaşte în biserica cea zidită de dânşii. Deci, când a simţit dregătorul împărătesc Alexandru că i se apropie sfârşitul, a rugat, cu limbă de moarte, să i se facă şi lui loc, să-şi doarmă somnul de veci, lângă Sfintele moaşte ale Mucenicului.
