Giorgiana Radu
O toamnă bacoviană se așterne peste noi. Noi cei de azi și cei de mâine, cetăţeni ai unei Românii în care se încearcă alunecarea dinspre lumi elevate, cu deschideri europene și occidentale, spre regimuri limitate de care am scăpat, nu demult, plătind cu vieţi omenești și resurse multiple. Ne străduim, parcă, să atragem în mod negativ atenţia ochilor străini și critici care ne pândesc spre taxare. Băţoșenia o afișăm unde nu este cazul, unde doar intrigă și supără partenerii noștri spre convieţuire europeană, și plecăm prea ușor capul acolo unde interesul naţional se pitește sub faţada hidoasă a intereselor unor inși, reprezentanţi de vârf ai naţiei, aleși, culmea, prin vot, spre a fi scut împotriva așchiilor colţuroase.
Toamna, un bun prilej pentru gospodine în prepararea conservelor, se arată îmbelșugată în conţinutul ingredientelor care alcătuiesc, azi, imaginea distorsionată a României. Un referendum încâlcit și eșuat, parteneriatul civil scos în prim-plan, din buzunarele propagandistice, războaie interne dizgraţioase pentru privitor în partidele politice, atenţionări externe și interne asupra legilor justiţiei, precum și o luptă aprigă pe legea offshore, dau un gust amar consumatorului autohton. Zacusca aceasta servită zilnic prin toate canalele media îl îngreţoșează pe cetăţeanul român care, așa cum a demonstrat în zilele de 6 și 7 octombrie, nu se mai lasă amăgit și minţit. Subiectele neclare fabricate zilnic, voit alambicate spre inducerea în eroare a alegătorului, contribuie decisiv la o atenţionare a votantului de anul viitor, care va cântări mai atent opţiunile ce i se arată, înainte de a gira cu încredere și speranţă. „Cuţitul ajuns la os” determină reacţii, iar asta se vede în comportamentul societăţii civile din România. Majorările pensiilor și salariilor – pe datorie – nu mai constituie un factor de reducere la tăcere, mizând pe naivitatea celor vizaţi.
Din paleta coloristică a scenei politice, bogată în această toamnă, dominată de fariseism și discurs demagogic, lipsește ceva. Ceva ce nu a existat, de fapt, niciodată. Onestitatea omului politic faţă de votantul său și faţă de ţara pe care o reprezintă. Din păcate, acest element esenţial nu se procură de la piaţă, nu îl regăsim pe tarabele îmbietoare cu vinete și varză sau alte zarzavaturi de sezon. Cu onestitatea ne naștem sau o dobândim în primii ani de viaţă, prin educaţie. În România, politicianul onest este doar o sintagmă ce pare extrasă din domeniul SF.
Și, totuși, poate se va schimba ceva în toamnele ce vor veni. În toamna din fiecare dintre noi, și mai ales în toamna – cândva poate frumoasă – din fiecare om politic.
