Majoritatea medicamentelor pentru cancerul la sân blochează receptorii pentru estrogen în interiorul celulelor canceroase. Blocarea acestor receptori, la începutul progresiei bolii, elimină metastazele. Totuşi, mulţi pacienţi care sunt într-un stadiu avansat al bolii dezvoltă rezistență la medicamente. Cercetătorii de la ”Case Western Reserve University School of Medicine” au descoperit o structură în receptorul uman pentru estrogen, asemănătoare unui pod, care ar putea fi calea către un nou medicament, conform eurekalert.org, preluat de MedLive.ro.
Studiul a fost publicat în ”Nature Communications” şi specialiştii compara această tehnică cu o ”ardere a podului” pentru a determina întreruperea receptorului pentru estrogen.
”Până în prezent, structura întregului complex de receptori pentru estrogen a fost necunoscută, astfel că dezvoltarea unor noi medicamente a fost o adevărată provocare. Structurile receptorilor individuali erau cunoscute, dar modul în care acestea se potrivesc a fost un mister. Prin studiul nostru am identificat o interfaţă care uneşte cele două unităţi funcţionale majore ale receptorului”, spune Sichun Yang, autorul principal al studiului şi profesor la ”Case Western Reserve University School of Medicine”.
”Podul” identificat în studiu uneşte două componente cheie ale receptorului: una care leagă estrogenul şi una care se leagă de ADN şi care controlează genele, ca răspuns la nivelul de estrogen. Medicamentele care perturbă această legătură ar putea afecta modul în care cele două porţiuni pot lucra împreună, inhibând funcţia receptorului. Perturbarea acestui pod împiedică comunicarea dintre cele două părţi majore ale complexului receptorilor pentru estrogen, astfel că această interfaţă reprezintă o strategie care ar putea duce la dezvoltarea unor noi medicamente.
Yang, împreună cu echipa de specialişti, au integrat ingineria genetică, proteomica şi modelarea pe calculator pentru a dezvălui structura completă a receptorilor pentru estrogen. Este prima abordare de acest tip, pe care cercetătorii au numit-o ”iSPOT” (integrarea de difuzare, imprimare şi simulare).
Folosind sonde fluorescente, aplicate unor receptori normali, specialiştii au reuşit să îşi dea seama când cele două părţi ale receptorului comunică corect. Tehnica reprezintă o nouă încercare de a surprinde moleculele mici din medicamente, destinate să inhibe funcţia de receptor pentru estrogen în interiorul celulelor canceroase.
”Această tehnică funcţionează exact ca un instrument de măsurare cu combustibil. Când ”rezervorul” este plin, înseamnă că interfaţa funcţionează normal. Dacă acest rezervor începe să se golească atunci când adăugăm moleculă unui medicament, înseamnă că interfaţa a fost întreruptă”, explică Yang.
Cercetătorii au început deja să testeze diferite molecule de medicamente. Mai mult, deoarece receptorul are o structură similară cu alţi receptori hormonali care au un rol în cancerul ovarian, de prostată sau endometrial, acest studiu ar putea fi util şi pentru dezvoltarea unor tratamente pentru alte tipuri de cancer.
