Florin Tănăsescu
Frizerul lui Codrin Ștefănescu: – Auzit-aţi domnu’ ce s-a-ntâmplat la Cluj ?
– Ce, mă ? S-au strâns iar ceterașii să ne strige “Demisia, Demisia”? Mă lasă rece. Atenţie la ureche, că mi-o retezi și nu mai aud zumzetul albinelor și al filialelor din teritoriu.
Viorica Dăncilă, care se îmblondește la coafor: – Cu permisia dumneavoastră, domnu’ Codrin, cer cuvântul. Pentru a da bine la popor, Babeș Bolyai l-a ridicat în rang de senator pe Mircea Cărtărescu.
Codrin: – Cum mă, fără un referendum, fără anticipate, fără a lui Liviu sau a Patriarhiei știre? Asta e de-a dreptul nesimţire. Cât despre unguri, știam că- s trădători din fire.
Gabriela Firea: – Cărtărescu nu-i senator, ci doctor. Doctor Honoris Causa, în litere. Iar Babeș Bolyai nu mai trăiește, săracul. Vorbim despre o universitate.
Codrin: M-am liniștit. Frizerule nemernic, sever, dur și brutal, chiar mă puseși pe jar. Ce ziceai, Gabrielo ? Doctor în litere ? Adică nu scoate apendicita, numai căciula de pe Ă, cum face Daea Petre, când cu ochii de șefu-ăl mare dă ? Scoate sedila de la Ș, să nu se-mpiedice vreo blondă (se uită la mișto spre Dăncilă) de ea, în marșul triumfal către “Victoria” ?
Ludovic Orban, care se amăgește că face opoziţie: – “Tunsul felegunsul, câinii după dânsul!”, “Codrine, nu uita, acuș vine vremea ta!”, “Mărie și Mărioară, ia un par și din sondaje îl coboară !”.
Raluca Turcan: – Uite cu ce prost ne-am pricopsit dacă ne-am certat ca ţaţele. Chiar mă apucă “Nostalgia” când mă gândesc la vremea în care peneleului- i asiguram președinţía.
Alina Gorghiu: – Și mie îmi vine să-mi trag un glonţ în cap, ca-n filmul ăla, în care joacă Salman Khan, al lui Tarkovski. Or, cum îi zice ? A, da, ”Ruletistul” !
Coafezul Vioricăi: – Stimată Alina, iertarea voastră o implor, dar “Ruletistul”, tot domnul Cărtărescu a scris-o, nu Dostoievski și nici Eminescu.
Surorile Grimm (Turcan și Gorghiu), la unison: – Ce contează ? Noi preferăm să recităm din Păunescu. Iete o mostră de cultură naţională: ”Și pașii lui Blaga prin Cluj se aud”.
Cristi Borcea, care-și face creastă de cocoș în aceeași frizerie: – Eu, la pârnaie, cărţi n-am scos, ca alţii. Dar am citit. Însuși maestrul Cornel Dinu a venit la mine și mi-a adus una. Cred că “Vorbitor”.
Viorica: – Eu cred că se numește “Sorbitor”, incultule. Da’ p-ailaltă, ”De ce iubim blondele ?”, pun pariu că n-ai citit-o. E bestială.
Cristi: – Nu, doamnă premier, nu am citit-o, că nu fugise încă Elena Udrea din ţară.
Coafezul doamnei premier: – Și dumneavoastră, domnu’ Cristi – de doamna premier nu mă mai mir – greșiţi. Cartea se numește “Orbitor”.
Frizerul: – Gata, domnu’ Codrin. De tuns, v-am tuns. Vreţi să fiţi și ras ?
– Cum mă, adică, să fiu ras ? Să nu exist ? Să nu fac treburile partidului și neamului meu ? Sub nicio formă. Și eu, și Viorica, chiar și domnul Orban, surorile Kessler, zise și Grimm – Alina și Raluca – slujim patria precum zice și galeria dinamovistă “Câini până la moarte/Și dincolo de ea”. Vezi, eu nu iubesc, ca votantul Cărtărescu, femeile, ci ţara.
Frizerul și coafeza, rămași singuri: – Atât de senin se scriu tragediile aici, unde ne întrebăm, iarăși și iarăși: De ce iubim România?
Un glas din popor: Fiindcă există “Orbitor” !
