Pietrele la rinichi se pot dezvolta la unul sau la ambii rinichi şi afectează persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 şi 60 de ani. Sunt destul de comune, astfel că trei bărbaţi şi două femei, dintr-un total de 20 de persoane, le experimentează într-o anumită etapă a vieţii. Termenul medical pentru pietrele la rinichi este ”nefrolitiază”, potrivit MedLive.ro. Aceste pietre se blochează în rinichi, mai apoi ajung în ureter, adică un tub care porneşte din rinichi şi se opreşte în vezică. În această trecere, pietrele la rinichi pot provoca durere, deoarece ureterul este îngust, iar astfel se formează o infecţie, care are următoarele simptome: o durere persistentă în partea inferioară a spatelui, care poate fi simţită şi în zona inghinală; perioade de durere intensă în partea din spate sau din lateral a abdomenului; Nelinişte şi incapacitatea de a sta întins; stare de rău; nevoie frecventă de a urina; durere în timpul urinării; sânge în urină. Dacă o piatră coboară în ureter şi îl blochează poate fi provocată o infecţie a rinichilor. Astfel, se formează un blocaj, iar în acest mod se acumulează diverse bacterii. Simptomele infecţiei sunt asemănătoare cu ale pietrelor la rinichi, dar mai pot include: febră; frisoane; oboseală; diaree; urină urât mirositoare. Pietrele la rinichi apar în urma unei acumulări de substanţe chimice din organism, precum calciu, amoniac, acid uric sau cisteină. Anumite condiţii medicale pot duce la un nivel neobişnuit de ridicat al acestor substanţe în urină. De asemenea, pietrele la rinichi pot apărea şi dacă nu consumaţi suficiente lichide. Pietrele la rinichi pot lua diferite forme, dimensiuni şi culori. Unele pot rămâne cât un fir de nisip, iar altele pot ajunge cât o minge de golf. Există patru tipuri principale de pietre la rinichi:
• Pietrele de calciu – care sunt cele mai frecvente şi se formează dacă există prea mult calciu în urină. Alte posibile cauze pot fi: o afecţiune moştenită, numită hipercalcurie, care cauzează cantităţile mari de calciu în urină; o glandă paratiroidă hiperactivă; o boală a rinichilor; o afecţiune rară, numită saracoidoză; unele forme de cancer.
• Pietre ”struvite” – care conţin magneziu şi amoniac, au formă de corn şi o dimensiune destul de mare. Sunt adesea cauzate de o infecţie care a persistat mult timp şi sunt mai comune în rândul femeilor.
• Pietre cu acid uric, care sunt netede, maro şi mai moi la atingere, comparativ cu celelalte tipuri de pietre. Se formează dacă există o cantitate prea mare de acid în urină şi pot fi cauzate de: o dietă bogată în proteine, care conţine multă carne; afecţiunea numită gută, care împiedică corpul să descompună anumite substanţe; chimioterapia.
• Pietre de cristină – asemănătoare cu cristalele, de obicei galbene. Sunt cele mai rare şi sunt cauzate de o afecţiune moştenită, numită cistinurie, care afectează cantitatea de acid care ajunge în urină.
Majoritatea pietrelor la rinichi au o dimensiune sub 4 mm, astfel că pot fi eliminate prin urină, fiind recomandat să folosiţi un recipient când urinaţi, pentru a observa când a fost eliminată. De asemenea, pot fi tratate acasă, prin medicamentaţia stabilită cu medicul. Dacă piatra a trecut în ureter şi vă provoacă dureri severe, este posibil să fie necesar să vă internaţi, mai ales dacă: aveţi un singur rinichi funcţional; simptomele nu se îmbunătăţesc după administrarea medicamentelor; sunteţi deshidratat şi aveţi stare de vomă; sunteţi însărcinată; aveţi peste 60 de ani.
