Nicoleta Dumitrescu
Dacă ne uităm în stânga şi în dreapta, este foarte multă agitaţie, tensiune. Chiar şi în mijloacele de transport în comun este gălăgie, nefiind cursă în care la unu-doi călători să nu le sune telefonul sau alţii să-i apeleze pe cei din familie sau pe prieteni ori cunoscuţi. Prin urmare, se răspunde şi se vorbeşte cu voce tare, ca şi când ceilalţi călători ar fi obligaţi să asculte dacă Puiu a dormit bine şi ce a mâncat de dimineaţă, ori ce se va prepara de mâncare după întoarcerea de la piaţă.
Dar asta nu este totul. Nu se mai respectă reguli, se vorbeşte tare, aproape nimeni nu mai are răbdare. Motivele?
Ar fi destule, iar răspunsurile pot fi găsite dacă ne uităm tot în stânga şi în dreapta. Agitaţie este pentru că semnalul a fost dat de sus, de la nivel central ! Pe motiv că se munceşte pentru ţară, pentru popor, impresia care a fost transmisă este că liniştea a trebuit să fie spartă, la modul general, pentru ca atenţia să fie îndreptată asupra lor.
De ce ? Pentru că sunt oameni importanţi, atât de importanţi încât, de la ei putere, pot decreta că un lucru este de o foarte mare importanţă, chiar dacă este vorba despre un nimic, lipsit de importanţă.
Iar pentru că nimicul, peste noapte, a devenit de interes public, era de aşteptat ca şi lucrurile cu adevărat importante să fie trecute în umbră. Aşa se face că nefirescul a devenit firesc, că totul se poate, indiferent de domeniu, mai ales când în spate este vorba despre susţinere în primul rând politică. Iar politicul, pentru că aici este aici, este cel care a dat semnalul că se poate conduce în tensiune şi agitaţie. Și dovezile cele mai concludente sunt chiar în zilele pe care astăzi le trăim: nimic nu se face fără contre, fără agitaţie, care ascund în spate, de fapt, neputinţa. Trist este însă faptul că toate acestea conduc la instabilitate, la neîncredere, care planează şi s-au strecurat până şi în cele mai mici colţişoare unde se credea că mai este linişte şi un strop de stabilitate.
Vreo şansă de revenire? E greu de presupus, având în vedere că, aşa cum s-a văzut inclusiv pe la televizor, chiar aleşii neamului – parlamentarii – au fost văzuţi ţipând unii la alţii, ba chiar au şi exagerat în jigniri, considerând că îşi pot desfăşura şi în acest mod activitatea în comisiile de specialitate.
Mai grav este însă că, atunci când firescul a devenit nefiresc, şi celelate lucruri care ar trebui să se desfăşoare normal au luat-o un pic razna. Prin urmare, degeaba aşteptăm să vedem un pic de linişte, de limpezire a apelor în domeniile care sunt considerate de către toţi cei de la nivel central ca fiind foarte importante, dacă tot ei, care sunt în primul rând oameni politici, sunt şi cei care au dat semnalul instabilităţii şi al situaţiei de lasă-mă să te las!
Un lucru este mai mult decât clar: până când politicienii nu vor renunţa la superficialitate şi superioritate şi nu vor realiza că trebuie să-şi facă datoria, aşa cum de altfel au şi jurat la învestirea în funcţie, atunci este greu de crezut că liniştea şi firescul vor putea reveni la matcă.
