Giorgiana Radu, AMPress
Proiectul cultural „Serbări la Muzeul Pietrei”, gândit de poetul Lucian Avramescu, s-a aflat la o nouă șezătoare, sâmbătă, la Muzeul unic din Sângeru. Evenimentul a îmbinat muzica clasică, pictura și jurnalismul, prin adolescenta de 17 ani- Ana Antonia Tudose, elevă la Colegiul ”Carmen Sylva” Ploiești, artistul plastic Rita Bădulescu, profesor la același liceu de artă din capitala județului ”găzarilor”, și ziaristul Cornel Nistorescu, director al ziarului Cotidianul.
Pianista – un talent rar – a interpretat magistral, jucându-se parcă – așa păreau degetele ei pe claviatura pianului– „Andante Spianato și Marea Poloneză Briliantă” de Frederic Chopin, „Un Sospino” de Franz Liszt și o piesă românească, „Joc Dobrogean”, de Paul Constantinescu. A fost un concert de zile mari, cu aceleași rigori interpretative și trăire aici, la casa poetului, ca pe oricare mare scenă a lumii, începând cu – să zicem – Metropolitan.
Tablourile profesoarei Rita Bădulescu au vorbit de la sine, cu discreția culorilor, despre talentul și sensibilitatea pictoriței. Nori parcă desprinși din cerul îndepărtat, așezați lângă chipuri visătoare, meditative, neuitând imaginea copilului, bucuros la vederea arlechinului, au transpus, pe rând, privitorul, în lumi diferite. Provocată de amfitrionul Lucian Avramescu spre a destăinui câte ceva din arta aceasta a frumosului degajat de pensulă, care nu e atât de ușoară precum s-ar crede, Rita Bădulescu a afirmat că „sunt și pânze care nu se lasă pictate”, iar dacă nu rezultă nimic din prima încercare, atunci nimic nu e. Artistul plastic își are o consolidată filosofie a creației, care nu este ”pentru bani”, ci ”pentru șansa dată visului de a fi”.
Ziaristul Cornel Nistorescu a făcut o radiografie profundă a presei și a societății românești. El a vorbit, cu tristețe, despre degradarea prestației realizatorului de televiziune, despre decăderea limbajului care se duce într-o lume din ce în ce mai subculturală, despre reluarea la nesfârșit a aceleiași dezbateri sterile. De asemenea, Nistorescu, cu o bogată experiență în spate, a vorbit și despre criza presei scrise și decăderea jalnică a încrederii în jurnalistică. Ziaristul n-a existat mereu, secolele de mijloc nu aveau atingere cu această profesie care va fi probabil înlocuită de computere care fabrică și relatează, pe o rețetă anume, standard, știri. Oamenii fug de presa televizată din România și de presă în general, care și-a erodat vocația. El susține că guvernul nu are niciun interes față de situația economică a presei, fiecare apropiindu-și câte o televiziune sau site, iar cei ce nu sunt arondați politic dispar economic.
La cenaclul de sâmbătă au participat profesori, oameni de cultură din Mizil, Sângeru, Apostolache și Chiojdeanca. Cu toții s-au arătat impresionați de talentul tinerei pianiste, încântați de operele pictoriței și au rimat cu cele spuse de ziaristul de la București. Fie că este vorba de scriitoarea Adina Mandalac, cea care a avansat deja ideea unui concert la Ateneu, al tinerei pianiste, cu orchestra de renume a medicilor, fie de profesoarele Veronica Moraru și Gabriela Zurini, de sângereanca Elena Costache, revenită acasă după 12 ani de Canada, care nu-și pierd speranța că presa va redeveni ”prestatoarea adevărului pentru cititor”, toți cei prezenți au cotizat cu un gând în dezbaterea abil condusă de poetul Lucian Avramescu.
Profesorul de muzică sângerean Nicu Popescu, judecătoarea Roxana Ana Tudose, mama ”fenomenului Antonia”, Aurelian Ștefan Preda, venit cu un minut mai târziu, pe care și l-a reproșat pentru ”ajustarea unui regal”, Daniela și Gabriela Radu, nelipsite de la șezătorile găzduite de Muzeul Pietrei, toți au considerat întâlnirea Cenaclului ”Serbări la Muzeul Pietrei” un eveniment cultural nu rar în sate, ci rar pretutindeni.
Poetul Lucian Avramescu promite multe astfel de întâlniri, pe care le are în desfășurare, gândite din suflet, pentru sufletele dornice de cultură și frumos. Următoarea ședință, din 6 octombrie, nu poate avea loc fiind considerată un ”eveniment public”, iar în ziua straniului referendum legea interzice așa ceva. Ne vom revedea, ca atare, după ce statul va îngădui și ”referendumuri de spirit”, cum a spus poetul, ”lumea noastră, niciodată permisivă pentru cultură, fiind compusă mai ales din interdicții, ajustări, invenții ridicole care ne costă nu doar bani, ci și pierderi de memorie a spiritului unei nații”.