Florin Tănăsescu
Dragnea: – Fată, Olga făcu ce făcu și lipi suta de lei pe fruntea lui Guţă la nunta lu’ fi-miu și urmează să mai lipească încă una pe a pensionarilor. Fă și tu un bine ţării ăsteia. Așa că, de-acum încolo, taci, că limba română o stâlcești în draci.
– Adecă ?, întreabă nevinovata Dăncilă.
Nicușor Dan: – Adică să fii “mută ca o lebădă”, cum a zis poetul nostru, selecţionat în lotul lărgit al candidaţilor la Premiul Nobel. Deși suntem în dezacord în multe privinţe, aici îl susţin pe dom’ Liviu, în păstrarea limbii române tradiţionale.
Viorica: – Aaaaaa, de Vasile Blaga vorbiţi ? Păi ăla-i un penal. În plus, la DNA, unde a fost anchetat, n-a scos un cuvânt vreme de patru ani. Nici măcar pe vreun nevinovat nu a turnat.
– Fiinţă, trebuie să fii mută ca o lebădă cum a zis Lucian Blaga, care n-a vorbit până la vârsta de patru ani, nu nea Vasile. Ia și tu exemplu de la Iohannis care a semnat numirea ta.
Dăncilă: – Da’ prost a mai fost și Lucian Blaga ăsta ! Ca atare, propun, drept reperare a onoarei noastre de naţie de mare valoare, scoaterea lui din orice manual, fie el alternativ sau paleativ.
– Shut up !, se bagă-n vorbă și Kelemen Hunor, care se vrea neutru în această dispută. Așa că nu vorbește nici ungurește, nici românește, ci brexitește. Adică englezește.
– Bagă în limba noastră cea străbună ce ai de zis, să înţelegem și noi – se stropșește Dragnea -, că și-așa am destule belele pe cap, în afară de Gabi Firea și alţii care mă vor demis.
Kelemen: – Liviule, la voi, la Romania, se zice că-n orice mut zace dracu. Excepţia care confirmă regula de trei simplă este Iohannis. Pe el nu-l interesează decât casele și excursiile pe la Dubai, Bruxelles ori Paris. Noi, aici, în Ardeal îi zicem Mutu- balamutu.
Petre Daea: – Revenind așadar, la oile noastre, cred că unele sunt cam… Mă rog, că sunt sărace cu duhul.
Preafericitul: – La oaia rătăcită, adică. Deci, Viorică, femeie, creștină, nu mai strivi corola de donaţii a neamului meu, pentru numele lui Dumnezeu! Altfel, te zidim în Catedrală, cum au făcut “nouă meșteri mari, calfe și zidari, cu Manole zece, care-i și întrece” .
– Cine-i Manole ăsta ? Ce hram poartă ?
Un postac: – Manole a plecat, dar nu cu zece, ci cu milioane de români prin Spania, să facă zidărie, să culeagă struguri sau căpșuni. Deci, oameni buni, staţi fără grijă. Sondajele indică, e-adevărat, o scădere, dar ușoară, a încrederii în noi și modul în care conducem această ţară. Însă am sta mai bine dacă…
– Dacă ? Dacă, ce ?, întreabă Liviu, stând ca pe ace.
– Dacă tanti Viorica și-ar ţine pliscul. Ăsta este riscul să nu mai prindem încă-o tură pe la guvernare.
Liviu: – Doamnă prim-ministru, nu că vă ameninţăm, dar dacă nu faceţi ciocul mic, noi vi-l plombăm. Nu din ură, ci din grija neamului pe care-l păstorim. Nu vrem ca, din cauza perlelor scoase de dumneavoastră, pesedeul s-o mierlească ! Acum, aveţi ultimul cuvânt.
Viorica: – Ah, ce poiată zace în mine. Păcat că nu-i lăsată să vorbească. Voi tăcea și voi fi mută ca o lebădoaică, cum cică a zis unul, care s-a dat mare poet.
Iar asistaţii sociali – unii analfabeţi – beau bere luată pe datorie, adică “pe caiet”, prin cârciumile sătești.
În cârciumi, dar şi-n fruntea Guvernului, unde mustește veșnicia ignoranţei românești.
