Sfântul Mucenic Antim a păstorit Biserica Nicomidiei în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, dictate de împăraţii Dioclețian şi Maximian. În anul 288, din porunca lui Maximian, au murit 20.000 de creştini în Nicomidia. În timpul acestei prigoane, Sfântul Antim era prezent în satul Semăna, nu pentru a se feri de moartea mucenicească, ci pentru a-i întări pe cei de acolo în primirea muceniciei. Una din epistolele sale trimisă creştinilor din închisoare a fost predată împăratului Maximian. Împăratul, citind epistola, a poruncit ca Antim să fie prins. Antim, văzător cu duhul, le-a ieşit în întâmpinare soldaţilor, i-a dus la casa sa, le-a slujit la masă ca unor oaspeţi şi numai după aceea le-a mărturisit că el este cel căutat. Soldaţii, uimiţi de bunătatea lui Antim, i-au poruncit acestuia să se ascundă, dar Antim le-a spus că nu se fereşte să primescă moartea pentru Hristos şi că nu i se cade creştinului să mintă. În drum spre împărat, toţi soldaţii au crezut în Hristos şi au primit să fie botezaţi. Sfântul Antim a fost supus la multe torturi, iar în urma acestora i s-a tăiat capul.
