Persoanele care, în copilărie, au stat prea mult în faţa televizorului, au masa osoasă mai puţin dezvoltată, sunt mai predispuşi să aibă fracturi osoase şi mai vulnerabili la apariţia osteoporozei la maturitate, sugerează un nou studiu realizat de cercetătorii australieni de la Universitatea Curtin din Australia, potrivit agenţiei Reuters preluată de MedLive.
Persoanele care au petrecut prea mult timp în faţa televizorului în primii ani de viaţă au avut o masă osoasă mai puţin dezvoltată la vârsta de 20 ani – punctul maxim de dezvoltare al sistemului osos, scriu cercetătorii prezentului studiu, publicat la începutul acestei luni în revista “Journal of Bone and Mineral Research”.
“Ceea ce trebuie să explicăm este faptul că responsabil de această condiţie nu este în mod necesar timpul petrecut în faţa televizorului, care ar scoate în relief efectele nocive ale televizorului asupra sănătăţii, ci, mai degrabă, actul de a şedea pe perioade lungi de timp,” a declarat Natalie Pearson, profesoară în cadrul Şcolii de Sport şi Ştiinţele Sănătăţii de la Universitatea Loughborough din Marea Britanie. “Primul set de date folosit în studiul de faţă a fost colectat în urmă cu 15 ani şi de atunci încoace mult mai mulţi tineri petrec din ce în ce mai multe ore în faţa televizorului, tabletelor, telefoanelor şi dispozitivelor inteligente,” a mai declarat profesoara pentru reuters.com.
Pentru acest studiu, condus de cercetătoarea Joanne A. McVeigh de la Universitatea Curtin, părinţii a circa 1.000 de copii australieni au raportat care e timpul zilnic petrecut în faţa televizorului de către copiii lor de vârste de la 5, la 8, 10, 14, 17 şi 20 de ani.
Cercetătorii au sortat participanţii la studiu în trei grupuri: aproximativ 20% dintre aceştia, ce se aflau la vârstă de trecere dintre copilărie şi adolescenţă, au urmărit mai puţin de 14 ore emisiunile televizate într-o săptămână şi au fost catalogaţi ca făcând parte din grupul cu cel mai scăzut nivel de timp petrecut în faţa televizorului; 40% dintre aceştia au petrecut cel puţin 14 ore, săptămânal, în faţa televizorului şi au fost încadraţi în categoria de mijloc, iar 35% dintre aceştia au pornit de la nivelul de jos la cel mai înalt nivel de vizionare TV săptămânală de-a lungul anilor.
La vârsta de 20 de ani tuturor participanţilor li s-au efectuat scanări cu raze X pentru a observa conţinutul de minerale al sistemului osos.De asemenea, cercetătorii le-au măsurat înălţimea, greutatea şi le-au testat nivelul de activitate fizică, aportul de calciu şi de vitamina D din organism, precum şi prezenţa semnelor de consum de alcool şi tutun în organism.
În urma testelor, aceştia au observat că persoanele care la vârste fragede au făcut parte din grupul cu cea mai mare parte din timp petrecută în faţa televizorului au avut un conţinut scăzut de minerale în organism la vârsta adultă.
“Şederea în faţa televizorului are două efecte: pe de-o parte ne împiedică să fim activi şi, prin urmare, să beneficiem de avantajele mişcării fizice pentru sănătatea întregului organism, şi pe de altă parte ne imobilizează pe o perioadă lungă de timp, ceea ce duce la modificarea echilibrului chimic ce ajută la păstrarea sănătăţii sistemului nostru osos,” a declarat Dr. Sebastien Chastin, cercetător în cadrul Universităţii Caledonian din Glasgow, Scoţia. Deşi activităţile de zi cu zi pe care le avem în prezent ne împiedică să fim activi, trebuie să fim conştienţi de efectele nocive ale lipsei de activitate şi să adoptăm modalităţi mai practice pentru a ne mişca mai mult timp zilnic, precum şi să facem pauze mai dese de la activităţile noastre zilnice în timpul cărora putem efectua o activitate fizică moderată, sugerează autoarea principală a studiului.

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR