Nicoleta Dumitrescu
Începând de ieri, o nouă generaţie de tineri se confruntă cu prima barieră apărută la vârsta majoratului. Este vorba despre bacalaureat, rezultatele probelor acestui examen urmând să fie decisive pentru ce urmează mai departe.
Dar, ce urmează mai departe? Depinde! Depinde pentru că totul este legat, pe de o parte, de rezultatul „Admis” sau „Respins” de la Bac, iar pe de altă parte, de ce viitor are în faţă această nouă generaţie de tineri. Şi asta deoarece nici viitorul nu mai este ceea ce a fost odată!
Acum, mai mult ca oricând, pare că orice drum, către un domeniu sau altul, este croit, încă de la început, cu tot felul de serpentine, de gropi, de noroi, nelipsind, pentru a fi traversate apele învolburate, nici podeţele, care de la primii paşi scârţâie din toate balamalele. Iar asta se întâmplă din cauza faptului că dictonul celebru „Ai carte, ai parte!” este plasat sub semnul dilemei, politicienii fiind cei care au reuşit, printre altele, să spulbere şi acest mit.
Iar dovada cea mai concludentă a acestei realităţi sunt anii de după ’90 încoace, când politica a reuşit să domine orice domeniu, fără să fie impuse prea multe forme de evaluare în ceea ce priveşte cunoştinţele, vechimea în activitate fiind exclusă, fiind luată în calcul doar cea ca membru de partid. Ba, mai mult, ascensiunile în anumite funcţii au avut loc doar pe bază de carnet de partid, ajuns singura carte de vizită care deschide absolut toate uşile.
În aceste condiţii, pe bună dreptate, şi tinerii de astăzi, mai ales cei care se confruntă în aceste zile cu examenele de la Bac, pot fi înţeleşi de ce sunt atât de bulversaţi, de ce nu mai au încredere în ziua de mâine, dar mai ales de ceea ce ar urma să le rezerve viitorul.
Iar cel mai rău doare faptul că, oricât s-ar strădui, nu reuşesc deloc să dezlege ecuaţiile care, de la o zi la alta, au tot mai multe necunoscute. De pildă, nu înţeleg de ce pe mama şi tata, care lucrează la patron, îi văd venind acasă doar seara tâziu, în fiecare lună salariile lor ajungând, pentru toate cheltuielile casei, la limită. Asta în timp ce vecinul de vizavi, pe care l-au văzut foarte activ şi agitându-se în campaniile electorale, este înţolit după ultima modă şi-şi petrece concediile numai în străinătate, asta observându-se după cum se laudă pe facebook, cu postările zilnice din ţări care mai de care mai exotice.
Prin ce şcoli a trecut vecinul? Probabil că, de departe, cea mai importantă este şcoala vieţii, specializările fiind oferite, în primul rând, de şcoala de partid care, de la an la an, scoate absolvenţi, ca pe bandă! Poate că şi acesta este motivul pentru care, o dată la patru ani, partidele se laudă, care mai de care, cu miile lor de specialişti.
Or, cine sunt de fapt aceşti specialişti? Cei care au fost „plantaţi” prin toate locurile călduţe, cei care plimbă hârtii între două birouri şi între două etaje ale aceleiaşi clădiri. Sunt consilierii, angajaţii de prin instituţiile publice, bugetarii cărora le-au fost majorate, încă de vara trecută, salariile.
Oare se va mai întoarce roata astfel încât să redevină în actualitate dictonul „Ai carte, ai parte?”, iar viitorul să fie unul sigur şi pentru generaţiile de tineri de astăzi? Rămâne de văzut! Nu de alta, dar politicienii par că ţin cu dinţii de tot ceea ce au întreprins până acum.
