Marian Badea – baschetprahova.wordpress.com
Meciul de debut al lui Dado Arnautovic în calitate de antrenor a fost acasă, în vechea sală Olimpia, în faţa unui public numeros şi a unui adversar de calibru, Galatasaray Istanbul. A fost o întâlnire captivantă, spectaculoasă, din cadrul ULEB Cup, a doua competiţie continentală la nivel de cluburi, în care turcii, graţie unui coş înscris în ultima secundă de Dee Brown, aveau să se impună, scor 83 – 81.
După acest meci, pe lângă întâlnirile cu rivalele din campionat (Dinamo, U Cluj, CSU Sibiu etc.), pentru C.S.U. Asesoft Ploieşti şi Dado Arnautovic a urmat confruntări cu adversari puternici din Europa, cu jucători care mai tarziu au devenit mari nume ai baschetului european (Marc Gasol – Askvayu Girona, Goran Jagodnik şi Rawle Marshall – Hemofarm Stada etc.).
Ultimul meci al primului sezon petrecut de ploieşteni în ULEB Cup a fost acasă, împotriva echipei spaniole Askvayu Girona, o echipă cu mari nume (spaniolii Marc Gasol, Fernando San Emeterio, Victor Sada, americanii Middleton, Arriel McDonald, antrenor Pedro Martinez), C.S.U. Asesoft Ploieşti câştigând cu 78 – 68, un meci care, însă, nu avea foarte mare importanţă în clasament.
În întrecerile interne, Vladimir Arnautovic avea să culeagă, ca şi antrenor, „laurii” primului event (câştigarea Cupei şi a campionatului).
Aşadar, viaţa lui Dado de după război a continuat într-un mod captivant şi plin de satisfacţii profesionale şi familiale, putându-se considera norocos şi împlinit.
După succesele purtate ca jucător în echipele ploieştene de baschet şi un debut pozitiv ca antrenor, pentu Dado Arnautovic viaţa îşi urma cursul firesc.
Dacă debutul ca antrenor a fost „promiţător”, nici în următorii ani Dado Arnautovic şi C.S.U. Asesoft Ploieşti nu au dezamăgit. Au urmat ani în care supremaţia clubului universitar ploieştean a fost categorică, umplându-şi vitrina cu alte doua eventuri (2009 şi 2015) și încă patru titluri naţionale (2010, 2012, 2013, 2014).
Singurul titlu naţional ratat în această perioadă a fost cel din sezonul 2010/2011, când, în urma unui coş norocos de la mijlocul terenului al lui Tyler Morris, în ultima secundă, echipa clujeană U Mobitelco Cluj Napoca a câştigat după 15 ani o nouă ediţie de campionat.
Pe plan internaţional, Dado Arnautovic a fost extrem de activ, doar un singur an (sezonul 2012 – 2013) C.S.U. Asesoft Ploieşti nefiind prezentă în competiţiile europene la nivel de club. Astfel, adversari din Rusia (Spartak St. Petersburg, Enisey Krasnoyarsk, Krasnie Krylia), Spania (Estudiantes), Franţa (SAOS Hyeres Toulon, SLUC Nancy) s-au bătut cu echipa prahoveană în confruntări extrem de captivante şi spectaculoase din FIBA Eurochallenge, a treia competiţie continentală a Europei.
Ultimul sezon pentru C.S.U. Asesoft Ploieşti şi Vladimir Arnautovic petrecut în Europa a fost 2014/2015, când, pentru a doua oară în istoria clubului universitar, ploieştenii au fost invitaţi să joace în Eurocup (fosta ULEB Cup, a doua competiţie europeană).
Acest sezon a fost cu totul special, fabulos, cu rezultate pe care baschetul românesc le aştepta de mulţi ani. Jucând în prima parte a competiţiei în faţa unor foste participante în Euroligă (Lietuvos Rytas, Partizan Belgrad) şi a unor adversari foarte puternici din Israel, Turcia şi Rusia (Hapoel Ierusalim, Banvit Bandirma, Krasny Oktyabr Volgograd), echipa pregatită de Dado Arnautovic a reuşit să se califice mai departe în Last 32.
Oarecum surprinsă fiind că a ajuns până la acest nivel, C.S.U. Ploieşti nu s-a oprit aici şi a reuşit să câştige pe terenul campioanei din ediţia precedentă, Valencia Basket, cu scorul de 92 – 87. Finalul european al ploieştenilor s-a încheiat tot cu o victorie de palmares împotriva echipei franceze SLUC Nancy, cu scorul de 88 – 81. Din păcate, după două victorii şi patru înfrângeri, ploieştenii au părăsit competiţia, dar cu capul sus.
Chiar dacă, din punct de vedere baschetbalistic, pentru Dado Arnautovic era un sezon aproape perfect, anul 2015 avea să îi aducă veşti foarte neplăcute. Tehnicianul sârb al campioanei C.S.U. Asesoft a primit o veste teribilă chiar în săptămâna în care formația ploieșteană a părăsit tabloul Cupei României. Arnautovic a fost diagnosticat cu cancer la ficat, după ce investigațiile medicale la care a fost supus au relevat o tumoare malignă neoperabilă.
Antrenorul de 43 de ani a efectuat şi alte teste, pentru a afla cu exactitate pașii care trebuie urmați, dar deznodământul a fost cel mai tragic posibil, „sârbul” adoptat de oraşul Ploieşti plecând dintre noi pe data de 30 mai 2015, la ora 6, pe patul de spital al unei clinici din Belgrad.
„În urmă cu trei luni şi jumătate a plecat acasă, la Belgrad, pentru a-şi îngropa socrul. Am primit un telefon de la el şi mi-a spus că întârzie două zile pentru că se simte obosit şi vrea să-şi facă nişte analize. Cu o săptămînă înainte să plece în Serbia, am jucat cu el un meci în Cupa de Onoare şi totul era ok. S-a văitat puţin de dureri în abdomen, dar le-a pus pe seama stresului provocat de boala socrului. Diagnosticul de cancer la ficat cu metastaze ne-a trăsnit pe toţi”, declara Alex Iacobescu, managerul de atunci al C.S.U. Asesoft Ploieşti, în momentul în care s-a aflat de boala marelui antrenor.
La rândul său, Ionuţ Georgescu, preşedintele executiv de atunci al clubului prahovean, vorbea, de asemenea, la superlativ despre unul dintre mentorii sportivi ai săi, Dado Arnautovic: „El este pentru noi mai mult decât un antrenor, este prietenul nostru și persoana care ne-a ajutat în foarte multe privințe. Fiecare meci îl jucăm cu gândul la el, întrucât știm că și-ar fi dorit enorm să stea alături de noi, să ne certe, dar să ne și aplaude. Adevăratele lupte nu se dau pe terenul de baschet, ci în afara lui”.
Cătălin Burlacu, liderul echipei ploieştene şi foarte bun prieten cu Dado Arnautovic, ne povestea şi el: „Ne este foarte greu. Am găsit în Serbia un luptător adevărat. Niciun om suferind de o asemenea boală nemiloasă nu ar fi stat acasă, ci s-ar fi aflat pe un pat de spital, ajutat de medicamente. El a refuzat, însă, orice tratament de la început. A ştiut că asta-i va fi soarta şi a fost împăcat cu ea din prima zi. Aşa arată un sârb războinic. Din felul cum vorbea încă de când a aflat de boală a ştiut ce va urma. Familia mi-a spus că a murit zâmbind”.
Dado Arnautovic a fost pentru noi, românii, şi mai ales pentru noi, ploieştenii, un exemplu de forţă, un exemplu de sacrificiu, un exemplu de profesionalism. În afară de acestea, pe „sârb” îl vedeam de foarte multe ori zâmbitor, ştia întotdeauna să strecoare o glumă, un sfat, o pildă sau, câteodată, chiar să îşi certe elevii ca un tată iubitor.
Acum, după ce ne-a părăsit, ne considerăm extrem de norocoşi că am avut un asemenea OM în jurul nostru. Este trist să vorbeşti despre Dado la timpul trecut, dar trebuie să ne rămână în inimă şi în suflet momentele lui magice din care toată lumea a câştigat câte ceva într-un fel sau altul.
Rămâi în pace, Dado, şi salută-l încă o dată din partea noastra pe prietenul tău, Toni Alexe, cu care Dumnezeu a ales să faci echipă în Ceruri!
