Teodor Melescanu
Functionarea eficienta si performanta a unei tari, mai ales a unei tari membre a Uniunii Europene cum este si Romania, depinde, practic, de doua elemente fundamentale: mai intai, existenta unei echipe guvernamentale capabile sa asigure, pe principiile solidaritatii, functionarea Romaniei si apoi o majoritate parlamentara stabila, in masura sa confere sprijin parlamentar guvernului pentru programul sau legislativ.
Criza politica actuala din Romania dovedeste ca, din pacate, la ora actuala, aceste doua conditii nu sunt indeplinite. Pe de o parte, solidaritatea si coerenta actului de guvernare sunt confruntate cu probleme foarte concrete, asa cum sunt reflectate de refuzul ministrului Blaga de a semna hotararea de Guvern privind amanarea alegerilor europene sau de pozitia Ministrului Justitiei, Monica Macovei care, in repetate randuri, a adresat fie direct, fie prin intermediul presei europene, critici la adresa Guvernului. Pe de alta parte, majoritatea care sprijina guvernul, in Camera Deputatilor si mai ales in Senat, are dificultati evidente in a asigura sprijinul necesar pentru initiativele guvernamentale.
Daca adaugam la toate acestea problemele care exista nu numai in dialogul personal, dar si in dialogul institutional intre Presedinte si Primul Ministru, avem o imagine a dificultatilor cu care se confrunta actul de guvernare in Romania, cu efecte directe asupra „bunei guvernari”, principiu esential in tarile Uniunii Europene.
In aceste conditii, rolul Premierului si al Parlamentului capata o importanta deosebita. Responsabilitatea Premierului este aceea de a asigura o echipa coerenta, eficace si solidara de guvernare, care pe baza unui program concret – in actuala situatie un program post-aderare ar fi cel mai potrivit – sa asigure guvernarea eficienta a Romaniei.
Din cealalta parte, responsabilitatea Parlamentului este la fel de mare pentru ca liderii partidelor politice reprezentate in Parlament au obligatia de a cauta, prin consultari si negocieri, modalitatile cele mai eficiente de a asigura crearea unei majoritati care sa ofere baza necesara pentru functionarea Guvernului,
Guvernul actual, compus din PNL, PD si UDMR, are atat dezavantajul de a nu functiona pe baze solide, asa cum am aratat mai sus, cat si pe acela de a asigura o majoritate stabila pentru a adopta legile in Parlament. Se discuta mult in aceste zile despre cea mai buna majoritate guvernamentala, cu sau fara PD, cu sau fara UDMR, pe care Premierul Tariceanu ar trebui sa si-l asume. In opinia mea, aceasta problema intra in competenta exclusiva a Primului Ministru care, prin consultarea si deciziile sale, va trebui sa obtina cea mai eficienta formula care sa asigure functionarea eficienta si solidara a unei echipe guvernamentale. Nu cred, insa, ca o asemenea echipa ar trebui sa functioneze pe baza unui sprijin parlamentar asigurat de PSD si PRM. Nu este nici in interesul liberalilor, nici al social-democratilor, sa se asocieze intr-o guvernare in care distinctia intre Putere si Opozitie ar fi imposibil de inteles. De aceea, ipoteza unui Guvern minimal PNL bazat numai pe acest sprijin parlamentar mi se pare dificil de realizat.
In etapa actuala, cred ca solutia cea mai buna ar fi o restructurare a Guvernului, care sa asigure functionarea sa eficienta fie prin compozitia monocolora, fie prin crearea unui guvern bazat nu pe criterii de partid, ci pe eficienta si profesionalism, ceea ce se numeste un guvern tehnocrat.
Prezentarea in Parlament a unui asemenea guvern restructurat, insotita de un program post-aderare pentru perioada 2007-2008, ar trebui sa aiba ca obiectiv principal obtinerea unui sprijin cat mai larg, care sa provina de la toate partidele din Parlament, nu de la cele care sa reprezinte fie majoritatea actuala, fie opozitia actuala. Consider ca aceasta este modalitatea prin care se asigura si un guvern coerent si solidar, si un executiv cu sprijin transparent, care sa nu fie departe de o anumita abordare politica.
