Luiza Rădulescu Pintilie
Atât de cunoscuta şi îndepărtata poveste de iubire din Verona, a îndrăgostiţilor Romeo şi Julieta, îşi rescrie, de zece ani, o variantă modernă şi cu mult mai fericită în urbea Mizilului. Loc care are şi el celebritatea lui şi, cu siguranţă, din… balconul căruia se vor mai vedea încă multe întâmplări. De altfel, pornit ca o frumoasă întâmplare literară, Festivalul de Poezie şi Epigramă „ Romeo şi Julieta la Mizil“ a devenit în ultimul deceniu o interesantă stare de spirit, strângând în jurul iniţiatorilor, al organizatorilor şi al însufleţitorilor prof.drd. Laurenţiu Alexandru Bădicioiu- preşedinte al Fundaţiei Culturale „Romeo şi Julieta la Mizil“- şi prof. Victor Minea, participanţi de cele mai diverse preocupări, dar regăsiţi în aceeaşi pasiune adâncă faţă de cuvântul aşezat în diversitatea întruchipărilor pe care le poate căpăta, fără a ocoli „ scânteia” versului şi a poantei epigramistice.
O stare de spirit aşezată, mai nou, şi într-o volum retrospectiv „Romeo şi Julieta La Mizil- 475 de epigrame şi alte texte despre Mizil- spre a deveni o declaraţie sinceră şi asumată de iubire a celor doi organizatori ai festivalului – ”Noi iubim Mizilul”- şi, după reverberaţiile pe care le-a avut, ediţie după ediţie, acest festival, îndrăznim să credem că este şi o declaraţie împărtăşită de toţi aceia care au ajuns, fie şi o singură dată, în orăşelul pe care îl iubea atât de mult Caragiale, chiar dacă nu au putut călători cu expresul !Dar vorba… versurilor:” Dar pe Expres nu dau un ban /Să-l tot salute impiegatul, /Căci eu, ca orice mizilean,/ Prefer să iau acceleratul. Un tren de marfă, personal,/ Drezină, ori locomotivă,/ Orice vehicul, chiar banal,/ Alegerea e subiectivă“, (Vasile Larco, Iaşi, 2009).
Găzduit de o instituţie de învăţământ cu „vechime”, anul viitor împlinind 100 de ani- Liceul Teoretic” Grigore Tocilescu”, festivalul şi-a păstrat prospeţimea şi şi-a îmbogăţit profunzimea. Personalităţi de primă mână- savantul Solomon Marcus, acad. Nicolae Dabija, Chişinău, Mircea Ionescu Quintus , ca să dăm doar câteva exemple, înzestraţi autori de epigramă, intelectuali din diverse generaţii şi vocaţii i-au înnobilat, ediţie de ediţie, creşterea.
Cele 200 de pagini ale volumului pe care am fost bucuroasă să îl primesc la redacţie de la distinsul profesor Laurenţiu Bădicioiu deschid o ilustrativă fantă spre lumina culturală pe care, fără îndoială, are forţa să o răspândească acest festival. Dar , mai ales, spre declarata legătură de iubire a unor intelectuali faţă de oraşul lor, faţă de comunitatea căreia îi aparţin şi, recunosc, acest lucru mă bucură şi mă emoţionează cel mai mult, dar mai ales îmi dă speranţă că viitorul aparţine deopotrivă aşezărilor mici sau mari dacă au norocul să existe acolo spirite care să le dea măreţie.Şi Mizilul are un asemenea noroc ! Ba chiar şi şansa unei minuni :”Dumnezeu, când fusese copil/ Şi i se făcuse dor de o minune /A creat cerurile de la Mizil- /Cele mai albastre ceruri din lume.” (Acad. Nicolae Dabija, Chişinău)
