Curba mortii de la Posada a facut inca o victima. Accidentul s-a petrecut in noaptea dinspre duminica spre luni. Un camion cu remorca, plin ochi cu cherestea, s-a rasturnat dupa cateva incercari inutile ale soferului de a-l redresa. Potrivit martorilor, viteza cu care vehiculul a intrat in curba a fost prea mare pentru cat ii permiteau virajul si greutatea transportului. In plus, franele masinii cedasera cu totul. La mijlocul curbei, remorca a inceput sa alunece spre dreapta, riscand sa loveasca zidul de protectie al drumului. Dorind sa mentina directia masinii fara sa smuceasca atelajul, soferul s-a apropiat de marginea dreapta a soselei. Roata dreapta i-a alunecat in sant, iar remorca s-a rasucit, ocolind camionul prin stanga. Forta acestei piruete a aruncat cabina camionului in santul din partea stanga a drumului, lasand remorca sa se duca singura la vale. De asemenea, bena camionului s-a desprins de saua masinii si s-a rasturnat, umpland DN1 de cherestea. In urma accidentului, soferul camionului n-a patit nimic. Pasagerul din dreapta, insa, s-a ales cu o fractura dubla la unul dintre picioare. Asta se intampla la ora 1.50 dimineata. Doua ore mai tarziu, la 3.50, un tir incarcat cu sucuri a trecut cu viteza prin acelasi loc. Incercand sa evite cabina camionului, soferul a tras de volanul tirului spre dreapta, sacrificand gardul curtii unui canton al Companiei de Drumuri Nationale si abia reusind sa se opreasca inainte de a izbi remorca. Daca primul accident n-a starnit prea multa zarva, singura hodorogeala constand in rasturnarea cherestelei pe sosea, franele tirului au facut un zgomot infiorator. Oamenii din imprejurimi abia se intorsesera la culcare, cand au auzit alte roti scrasnind pe sosea: ulucile gardului au fost pulverizate sec, una cate una, pe o distanta de zece metri. Asa a decurs primul accident din 2007.
In mod obisnuit, aceasta curba produce cate sase-sapte caramboluri pe an. Cat timp au durat reparatiile la DN1 si interdictia vehiculelor de mare tonaj de a circula pe sosea, oamenii care traiesc in zona au dus o viata mai linistita. De saptamana aceasta, insa, ei au reintrat in ritmul cu care s-au obisnuit de zeci de ani. Constantin Cristian este aici de o jumatate de secol si a vazut de toate: camioane iesind de pe DN1 si intrand prin tavanul scolii din apropiere, cabine de tiruri zdrobite de parapetul construit in anii din urma, autoturisme facute chisalita dupa ce s-au dat peste cap: cheaguri de sange, membre amputate, raniti, morti. „Cand eram mai tanar, imediat dupa un accident, ma duceam la cabina camionului sa vad daca mai sufla cineva inauntru. Acum m-am lasat pagubas”, ne-a spus comarniceanul. Din loc in loc, cruci napadite de iarba confirma sirul de accidente pe care acesta abia si le mai aminteste si din care spune ca, daca si-ar da silinta sa le rememoreze si sa le puna cap la cap povestindu-le, „ar putea scoate un roman”.
A existat si un revers haios al acestor tragedii. O ploaie de portocale, cutii de nes, suruburi, cartofi sau sticle de suc se pornea in urma impacturilor. Cand camionul nu era avariat prea grav, iar soferul se grabea s-o porneasca din loc, elevii fostei scoli din Posada deveneau beneficiarii indirecti ai accidentului. In schimbul unei cote parte din recolta, copiii il ajutau pe sofer sa stranga marfa si s-o urce la loc in camion. Nu erau alimente de ignorat, ci, cel mai adesea, fie bunuri destinate exportului, transportate catre portul Constanta, fie venite din import, menite sa ajunga la Bucuresti. Multe dintre ele, adevarate raritati inainte de 1989.
(I.S.)
