Nicoleta Dumitrescu
Am citit ieri, dar şi duminică, faptul că ar fi luat amploare „Scandalul decreţeilor”, miezul problemei fiind răscolit de la un îndemn al celor mai tineri dintre liberali. Practic, parafrazându-l pe cel care, în opinia liberalilor, face, de departe, cea mai bună politică, deşi nu aceasta este menirea acestuia, având în vedere funcţia pe care o ocupă, aceea de la Cotroceni, liberalii i-au îndemnat pe tinerii de astăzi, pe care generic i-au numit „generaţiile X şi Z”, să intre în politică, motivul fiind acela că o pot face mai mult şi mai bine, în comparaţie cu decreţeii – care nu vor reuşi – decreţeii reprezentând, din start, o generaţie care nu e funny. Şi, de aici, s-a lansat o întreagă polemică…
Fiind vorba despre decreţei, personal m-am simţit vizată, şi eu făcând parte din această generaţie, actul de identitate confirmând acest lucru oricât aş mai vrea eu să cred că am 20 şi ceva de ani…
Pe de altă parte, nu poţi, oricât ai dori, să treci cu vederea modul în care unii tineri – care îşi arogă şi titulatura de politicieni – consideră că-i pot pune la zid, prin mesaje transmise mai ales pe site-urile de socializare, pe cei care au vârsta dublă faţă de cea a lor. Şi asta pentru că decreţeii, chiar dacă nu pot fi… funny, pot spune că sunt ceva mai trecuţi prin viaţă. Chiar dacă sunt vremuri de tristă amintire, în opinia unora, anii de până în ’90 au creat caractere, au implantat valori în adevăratul sens al cuvântului, au netezit drumul astfel încât să se poată face diferenţa între bine şi rău pentru anii ce urmau să vină.
Uniformele stas, matricola cusută pe una dintre mânecile cămăşii, bentiţele, unghiile tăiate la ras, statul la coadă la tacâmuri sau la lapte, cele câteva ore de emisie la televizor, achiziţia unei cărţi bune pe sub mână sunt lucruri de care au avut parte decreţeii şi care pot fi oricând puse în balanţă, în comparaţie cu ceea ce le este oferit astăzi, pe tavă, tinerei generaţii!
Iar, din păcate, politica – domeniul pe uşa căreia sunt invitaţi astăzi să intre tinerii – a făcut în aşa fel încât să transforme, din temelii, toate domeniile în care s-a făcut uz de ea.
Practic, s-a ajuns în situaţia în care politica să dirijeze mersul mai peste tot, ca şi când partidul ar fi singurul criteriu după care ar trebui să se învârte totul.
Mai trist este însă faptul că, după cum arată vremurile de astăzi, dar mai ales după felul în care gândesc unii, politica este considerată singurul criteriu de reuşită nu doar în a avea o funcţie sau o slujbă la stat, ci inclusiv în afaceri.
Or, unii dintre cei care invită generaţiile X şi Z să intre în politică nu degeaba o fac, având la îndemână propriul lor exemplu – respectiv mama, tata care este lider de partid sau apropiat liderului de partid. Iar când nu ai nicio brumă de experienţă în domeniul în care partidul te-a pus şef, dacă ţi se spune şi că eşti funny atunci când postezi pe facebook palmierii şi plaja din străinătăţurile unde te-ai bronzat în una dintre minivacanţe, este firesc să spui că, de departe, decreţeii nu vor reuşi ceea ce ai reuşit tu!
Dincolo de aceste comparaţii, însă, dacă este analizată şi mai în profunzime, problema pare şi mai delicată. În sensul că, dacă se spune că de actuala clasă de politicieni românii s-au cam săturat, motivat şi de faptul că sunt cam aceiaşi, cu mici excepţii, atunci ce aşteptări mai poţi avea de la această generaţie de aşa zişi tineri politicieni care gândeşte cum gândeşte? Ce speranţe se mai pot pune în ea când, în mare parte, a primit totul de-a gata, fără un minim efort ? De ce reforme pot fi ei în stare în viitor atât timp cât astăzi primesc totul numai şi numai pentru că au în familie un politician?
Cel care se crede fără păcat, atunci să arunce primul piatra!
