In tulburarea vremurilor pe care le traim, evenimentelor culturale le este dat ori sa fie amanate in umbra unor mereu gasite sau inventate prioritati, fie sa ramana intr-un nedrept anonimat. Si mai trist de atat este ca, astfel, isi aroga neindreptatite merite manifestari bifate, de forma, in programele cine stie caror foruri sau institutii platite pentru asta.
Ori sunt ridicate pe piedestaluri mult prea inalte actiuni marunte sau diverse inseilaturi festiviste.
Am asistat, insa, sambata, la ceea ce este, cu adevarat, un eveniment cultural: aniversarea dirijorului, compozitorului si profesorului universitar doctor docent Marin Constantin – cel care a facut din Corul National de Camera „Madrigal” mult mai mult decat „o magie a sunetelor”. Prahoveanul caruia i-a fost conferit titlul de „Ambasador de onoare al UNESCO” si multe alte importante distinctii ale celor mai inalte foruri din intreaga lume a fost sarbatorit, cu prilejul implinirii varstei de 82 de ani, in cadrul unei emotionante ceremonii organizate de Muzeul si Cenaclul „Paul Constantinescu”, Fundatia Oamenilor de Stiinta Prahova, compania „Petroconsult” Ploiesti. Au vorbit despre personalitatea reputatului artist prof.univ. dr. Grigore Constantinescu – presedinte al Uniunii Criticilor Muzicali „Mihail Jora”, prof.dr. Vasile Donose – presedinte al Uniunii Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor Muzicali, prof.dr.Al.I. Badulescu – vicepresedinte al Cenaclului Muzical „Paul Constantinescu”, Mircea Laba – director general al Petroconsult. I-au fost conferite flori, diplome si medalii din partea Prefecturii Prahova, a Consiliului Judetean, a Primariei Ploiesti, a Fundatiei „Oamenilor de Stiinta” si a Senatului univeristatii ploiestene. In fata unei asistente care a strans laolalta oameni de cultura si reprezentanti ai mediului de afaceri, prieteni, dar si simplii iubitori ai Madrigalului declarat de UNESCO „bun al patrimoniului national”, a vorbit, cu emotie, maestrul Marin Constantin. Ca in spectacolele pe care nume ilustre ale culturii internationale le-au numit ” perfectiunea”, „miracol”, „minune muzicala”, un regal al modestiei, al profunzimii si al adevaratului patriotism s-a infatisat privirii si sufletului prin cuvintele marelui dirijor. A rememorat, cu o emotie coplesitoare pana la lacrimi, amintiri din satul Urleta al nasterii sale, de la slujbele din bisericuta sateasca, din anii de scoala de la Ploiesti si Buzau, din casa parinteasca, unde o mama ramasa vaduva la 24 de ani si-a crescut, in demnitate, cei patru copii. Si-a cerut, aproape, iertare ca nu poate concentra,in mai putine cuvinte, atatea trairi si atatea experiente de viata pe care le simte luminand, “ca niste becuri puternice”, in mintea sa. A fost, de aceasta data, ca si cum nu ar fi dirijat, ci ar fi interpretat un madrigal insusi magicianul sunetelor. Spatiul nu ne ingaduie sa consemnam multe alte momente pline de emotie. Nadajduim sa le regasiti in gandul adresat, cu aceeasi mult prea rar intalnita modestie, cititorilor cotidianului „Prahova”.
Luiza RADULESCU PINTILIE
