Luiza Rădulescu Pintilie
Ca şi oamenii, casele au sufletul lor. Dar şi… ochii lor. Şi cum în adâncimea unei priviri vine la suprafaţă şi ceva din lăuntrul omenesc, ori încearcă să se ascundă sub pavăza pleoapei, la fel şi ferestrele caselor sunt ochii ce dezvăluie, lasă să se intuiască ori „ apără” cu totul ceea ce e dincolo de ziduri. Aidoma celor care ştiu să vadă în irisul- curcubeu al ochiului 
uman nu numai părţi din paradisul sufletesc, ci şi ascunzişuri ce s-ar vrea ferecate, pictoriţa Mihaela Ilie reuşeşte o interesantă desluşire artistică a „privirilor” ce leagă interiorul de exteriorul caselor, într-o expoziţie cu nume nu numai frumos, ci care spune el însuşi multe -„Ochii caselor” , ce va fi găzduită de Muzeul Memorial „ Nicolae Grigorescu” din Câmpina, pe parcursul acestei luni, în contextul manifestărilor „România 100”. Trecând cu talent şi subtilitate dincolo de transparenţa totală a geamului, de fineţea perdelelor, de lemnul obloanelor, de închiderile totale vegheate de trandafiri urcători, de deschiderile fără oprelişti, de întredeschiderile misterioase, privirea sa în culori devine, în fiecare tablou şi în expoziţie în ansamblul său, lumină, umbră, secret, tăcere, bucurie, amintire, piatră, floare, pasăre, linişte, dantelă sau credinţă. Profundă întâlnire, ca o privire adâncă, ochi în ochi, a sufletului, a spiritului, a măiestriei artistice- cheie desferecătoare de înţelesuri şi emoţii care merită descoperite.
