Sfântul Teofan Mărturisitorul s-a născut la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza), din părinţi cinstiţi, Isaac şi Teodotia. Amintim că tatăl său a fost rudă cu împăratul Leon Isaurul (717-740) şi a murit pe când Teofan avea trei ani.
La vârsta de 12 ani, Teofan a fost logodit cu fiica unui senator, însă nunta a avut loc la împlinirea anilor potriviţi pentru căsătorie. După moartea împăratului şi a socrului său, îşi va împărţi averea săracilor şi va intra în monahism împreună cu soţia sa. Ajunge în insula Calonim, unde va ridica o mănăstire, şi apoi va reveni în Muntele Sigrianei. Participă la al VII-lea sinod ecumenic (de la Niceea, din anul 787) unde luptă împotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane. Dumnezeu i-a dăruit Sfântului Teofan harul facerii de minuni, prin care vindeca toate bolile, şi mai cu seamă toate formele de nebunie.
Când erezia iconoclastă a izbucnit, sub împăratul Leon Armeanul, Sfântul Teofan a fost adus la Constantinopol şi aruncat în temniţă. Aici a zăcut timp de doi ani. Apoi împăratul l-a surghiunit în insula Samotrace, lucru pe care îl prorocise mai înainte temnicerilor lui. După sosirea la Samotrace, Sfântul Teofan a mai trăit douăzeci şi trei de zile.
