Teodor Melescanu
Referendumul a devenit un cuvant uzual, vehiculat in mod excesiv, in ultima vreme, de cãtre politicieni, ziariºti, analiºti ºi de cãtre toþi cetãþenii oneºti ai Romaniei, consumatori de media. Dar ce este referendumul?
Referendumul este un mod democratic de a consulta populaþia, instrument prevãzut in Constituþie. Ceea ce nu este menþionat explicit este faptul cã aceastã consultare este o formã suplimentarã de consultare a populaþiei, forma de bazã fiind reprezentatã de votarea Parlamentului. Atunci cand este necesarã o legitimare suplimentarã a unor norme extrem de importante, cruciale, de mare interes, dar ºi foarte urgente a fi adoptate, se recurge la forma extraordinarã a referendumului.
Actualmente, inregistrãm insã un exces de iniþiative de tip referendum, o adevãratã inflaþie, fapt ce decredibilizeazã ideea de referendum. Faptul cã politicienii utilizeazã orice ocazie pentru a propune un referendum nu reprezintã altceva decit un adevãrat atac la adresa forþei referendumului, o loviturã care vãduveºte democraþia noastrã de acest instrument pe care il bagatelizeazã prin suprauz.
In aceastã activitate febrilã, a fost lansatã totuºi o dezbatere, la care meritã sã reflecteze ºi specialiºtii in drept constituþional: dacã existã iniþiative legale pentru douã referendumuri, care prevaleazã, care are intaietate, care este ordinea de precãdere in abordarea unui referendum. In acest sens, existã deja o soluþie pe care ne-o oferã prevederile juridice imperative din Constituþie in ceea ce priveºte decizia corectã legatã de forma de precãdere.
In aceastã materie, forþa juridicã a referendumului pentru suspendarea Preºedintelui þãrii prevaleazã asupra celei a referendumului pentru votul uninominal. ªi aici nu vorbim despre argumente politice, opþiuni sau interpretãri, ci despre prevederi explicite ºi imperative. Acest lucru deoarece referendumul pentru eventuala demitere a Preºedintelui þãrii trebuie, in mod imperativ ºi explicit, sã aibã loc in maximum 30 de zile de la suspendarea acestuia din funcþie, in urma votului Parlamentului. In cazul referendumului pentru votul uninominal sau a referendumului pe orice altã temã, propus de Preºedinte sau de orice alt iniþiator legal, acesta poate fi organizat oricind, nu existã termene specificate nici in Constituþie, nici in proiectul de lege aflat in dezbatere parlamentarã pe tema referendmului.
Un subiect nu mai puþin important este cel al raportului dintre referendum ºi votul pentru alegerile europene sau orice alt tip de alegeri. Legea aflatã in dezbatere in Parlament prevede cã nu trebuie sã existe o coincidenþã sau suprapunere intre momentul referendumului ºi cel al unor alegeri, pentru a nu altera sau influenþa opþiunea populaþiei intr-un asemenea scrutin prin suprapunerea a douã decizii concomitente sau succesive, ºi propune prevederea unui timp suficient pentru dezbaterea fiecãrui subiect in parte, in scopul unui vot in cunoºtinþã de cauzã.
In privinþa ordinii sau prevalenþei unui exerciþiu de alegere la nivel naþional faþã de altul, alegeri sau referendum, instrumentele juridice nu ne mai ajutã. Aici nu mai existã argumente de naturã juridicã, ci doar cele politice. Prioritatea pare sã incline mai degrabã spre ideea de alegeri, care se traduc printr-un mandat de reprezentare pentru o perioadã egalã cu un ciclu electoral, faþã de referendum, care atinge in mod punctual o temã de interes major. Apoi, referendumul poate fi organizat oricand.
Dar cum spuneam, in acest caz, cel mai important este argumentul ce þine de prioritizarea de naturã politicã. Aici, balanþa inclinã, dupã opinia mea, in mod clar spre alegeri. Alegerile europene sunt mult mai importante decat un referendum deoarece mai intai este vorba despre credibilitatea reprezentanþilor noºtri in Parlamentul European, care legifereazã ºi pentru noi, dupã 1 ianuarie 2007, dar ºi de credibilitatea þãrii noastre ca stat european. Apoi este vorba despre legitimitatea reprezentanþilor noºtri in Parlamentul European, reprezentanþi care vor fi aleºi direct de cãtre populaþie, ºi nu numiþi de cãtre Parlamentul naþional in funcþie. Nu in ultimul rind, avem ºi un argument de naturã tehnicã, practicã, dar extrem de important: 35 de parlamentari sunt, in acelaºi timp, ºi in Parlamentul Romaniei, ºi in Parlamentul European, activitatea lor fiind concentratã in primul rand in forul european, cu deficitul direct de participare la lucrãrile Parlamentului roman.
De aceea, cand judecãm aceste raporturi, dincolo de argumente juridice, de interese politice, este bine sã facem un apel la raþiune ºi la cumpãnirea interesului fundamental, prioritar – interesul naþional – pentru apãrarea cãruia am fost votaþi de cãtre romani.
