Luiza Rădulescu Pintilie
După o săptămână tensionată, cu proteste declanşate, oprite şi reluate, cu negocieri eşuate, activitatea de la Salina Slănic a reintrat în ritmul normal, atât în zona productivă, cât şi în cea turistică, după cum ne-a confirmat, ieri, directorul acesteia – ing. Anghel Belea. Între timp, reprezentanţi din cele două sindicate existente la nivelul salinei participă, la Bucureşti, la discuţii purtate între conducerea Societăţii Naţionale a Sării – Salrom şi confederaţia ce reuneşte sindicalişti din toate sucursalele din ţară ale companiei. Mandatul delegaţiei minerilor slăniceni este acela de a obţine, de la conducerea generală a Salrom, acceptarea şi onorarea revendicărilor salariale – în condiţiile în care cei mai mulţi dintre cei 200 de angajaţi ai Salinei Slănic sunt plătiţi în prezent cu salariul minim pe economie, precum şi acceptarea unui program de investiţii absolut necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi desfăşurarea, în condiţii de profitabilitate, a activităţii de exploatare a sării.
Paralel cu activitatea planificată de producţie şi cu cea turistică – de coborâre în „palatele de sare” din centrul pământului, renumite pentru aerul pur, lipsit de radiaţii şi poluare – se derulează, după cum ne-a mai precizat interlocutorul nostru, şi un proiect de cercetare în vederea stabilirii posibilităţii deschiderii unei noi mine de exploatare. Pe baza informaţiilor ce vor fi adunate, inclusiv în privinţa volumului şi a calităţii zăcământului de sare – care are variaţii de concentraţie, de la niveluri mai scăzute până la cele apropiate de sarea pură – se va lua decizia organizării a două sau trei noi orizonturi de lucru, sub actuala mină activă Cantacuzino şi o a doua mină – Victoria, către care galeria de acces s-a prăbuşit în 1992. Astfel, mina care s-ar putea deschide în următorii câţiva ani va coborî platforma de exploatare la o adâncime de circa 240 de metri.
