Violeta Stoica
Pare că se întoarce roata anchetelor în ceea ce-l privește pe Mircea “Portocală” Negulescu, fostul procuror de la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești, care a ajuns acum să fie la rândul său în atenția procurorilor de la Parchetul General!
Nu mai puțin de 12 dosare penale, majoritatea plecate de la plângerile unor persoane care au trecut prin mâna lui Negulescu (foto: Pro TV) pe vremea când activa la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești sunt constituite la Parchetul General, potrivit informațiilor apărute în presa centrală, atât împotriva lui “Portocală”, cât și împotriva unor foști colegi de-ai săi de la “unitatea de elită” a DNA.
Pe de altă parte, însă, prin decizie a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ar trebui ca la ora actuală să fie în lucru încă un dosar, tot la Parchetul General, care vizează o altă plângere inițial respinsă, depusă de Daniel Bucur, fost procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.
S-au adunat, una peste alta, plângerile depuse de persoanele care au trecut prin stadiul de cercetat penal prin birourile de la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești. Foștii deputați Vlad Cosma și Sebastian Ghiță, fosta judecătoare din Sinaia Ruxandra Popescu, fostul procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești – Liviu Tudose și mulți alții au făcut plângeri pe numele lui Mircea Negulescu, prin care au semnalat modul în care acesta a derulat anchetele penale în perioada în care își desfășura activitatea de procuror anticorupție la Ploiești.
Cea mai răsunătoare plângere – care a fost însoțită și de înregistrări audio – este aceea a fostului deputat Vlad Cosma din luna februarie, la dosar fiind depuse la începutul acestei săptămâni și înscrisuri, fotografii și înregistrări audio. Fostul procuror “de geniu” de la Ploiești a ajuns să fie pârât de tot mai multe dintre fostele sale victime, care au arătat în plângerile făcute pe adresa Parchetului General prin ce au trecut în perioadele în care se perindau în calitate de cercetați penal sau de martori cu identitate protejată.
Judecătorii de la Înalta Curte au mai pus o cărămidă la teancul de dosare
În luna ianuarie a acestui an, magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție au admis plângerea formulată de petentul Bucur Daniel, fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, împotriva soluţiei de clasare a unui dosar împotriva lui Mircea Negulescu, soluție dispusă prin ordonanţa din 21.08.2017 în dosarul nr.276/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică și menţinută prin ordonanţa nr.152/II/2/2017 a procurorului şef al aceleiaşi unităţi de parchet.
“Desfiinţează soluţia de clasare atacată şi dispune trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă”, se pronunțau în ianuarie judecătorii de la Instanța Supremă. Și așa, zicala “O mână spală pe alta” se pare că nu s-a mai potrivit, cel puțin în acest caz, în care șefii lui Negulescu clasaseră dosarul în care acesta fusese reclamat de fostul procuror din Sinaia.
Luju.ro a prezentat motivarea hotărârii de admitere a plângerii lui Daniel Bucur, din care reiese clar că în dosarul respectiv nu s-au făcut toți pașii pentru aflarea adevărului. Un fragment concludent: “Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, în cauză, organele de urmărire penală nu au efectuat reale verificări, prin administrarea unor mijloace de probă, în legătură cu faptele reclamate de petentul Bucur Daniel, prin plângerea penală. În contexul în care petentul a prezentat în conținutul plângerii adresate organelor de anchetă faptele reclamate, indicând presupusul făptuitor și mijloace de probă în susținerea celor afirmate, nu există niciun impediment pentru organele de urmărire penală să administreze probe pentru a verifica faptele sesizate. Se mai constată că, prin nota de probe înregistrată la aceeași unitate de parchet, la data de 20.09.2017, petentul Bucur Daniel a reiterat solicitarea de a fi administrate mijloace de probă, pe care le-a indicat punctual, solicitând, totodată, să fie audiat. Înscrisurile anexate plângerii penale au fost depuse de petent, iar potrivit art. 99 alin. 1 C.pr.pen., sarcina probei în procesul penal revine în principal procurorului, ceea ce înseamnă că, în cursul urmăririi penale, revine procurorului și organelor de cercetare penală obligația strângerii probelor necesare pentru aflarea adevărului. Potrivit art. 99 alin. 3 C.pr.pen, părțile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe, ceea ce nu echivalează, însă, cu o inversare a sarcinii probei. Din actele și lucrările dosarului rezultă că procurorul nu a făcut o anchetă adecvată și completă, la dosar fiind atașate doar înscrisurile depuse de petent, constând în fotocopii ale denunțătorilor, declarațiile date de mai multe persoane în calitate de martori, în cauza în care este cercetat ca inculpat, fotocopia rechizitoriului nr. 48/P/2016 al DNA – Serviciul Teritorial Ploiești și un CD cu o înregistrare audio în susținerea faptelor sesizate prin plângerea formulată (după cum a susținut petentul), cu privire la care nu există niciun act, la dosar, din care să rezulte că procurorul i-a verificat conținutul”.
Cheltuieli judiciare de trei ori mai mari decât „prejudiciul”!
Cazul fostului procuror Daniel Bucur de la Judecătoria Sinaia – pe a cărui plângere împotriva lui Mircea Negulescu sunt obligați să revină cei de la Parchetul General – are o desfășurare aparte. În martie 2016, Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești trimitea dosarul lui Daniel Bucur (acuzat de trafic de influență și luare de mită) la Curtea de Apel Ploiești, spre judecare în primă instanță. În comunicatul de presă oficial legat de această trimitere, se arăta că Daniel Bucur, procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia ar fi ajutat niște persoane cercetate penal (care erau denunțători în cauză) contra unor lucrări la un imobil pe care îl deține în orașul Comarnic, lucrări a căror valoare totală – spuneau procurorii anticorupție la vremea respectivă – era de 5000 de lei.
Instanța de fond de la Curtea de Apel Ploiești s-a pronunțat, câteva luni mai târziu, condamnându-l pe Daniel Bucur – în baza acelui rechizitoriu lucrat de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești – la trei ani și patru luni de închisoare, interzicerea unor drepturi și confiscarea de la inculpat a sumelor de… 3000 de lei și, respectiv, 500 de lei, “dobândite prin săvârșirea infracțiunilor”. În aceeași hotărâre a instanței de fond, judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești l-au obligat pe “inculpatul Bucur Daniel la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 5.000 lei reprezintă cheltuieli cu acelaşi titlu efectuate pe parcursul urmăririi penale”.
Întrebare logică: pentru ce s-au consumat acești bani trecuți la capitolul “cheltuieli judiciare” dacă dosarul penal respectiv a pornit de la niște denunțuri?
Rămâne de văzut acum ce turnură va avea apelul de la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce Daniel Bucur a contestat decizia luată la instanța de fond, din moment ce tot Instanța Supremă a returnat procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – spre o amănunțită documentare și cercetare penală – plângerea referitoare la modul în care a fost instrumentat dosarul respectiv la DNA Ploiești.
