Florin Tanasescu

Poștașii joacă poker având fluturașii cu salarii mărite în buzunare, iar miza e praful de pe tobă, că bugetul ţării e pe drojdie. Un breaking news scoate din amorţeala-i caracteristică neamul. Olguţa Vasilescu ameninţă că se aruncă de pe acoperișul fierbinte al ţării, care clocotește de nemulţumire.
– Deasupra – cerul cel bălţat, în mine – ura personală faţă de tot ce-i corporatist în ţară. M-am săturat de-atâta răutate! M-am săturat de moţiunea de cenzură îndreptată către mine. Spre mine, care-am făcut pe dracu-n patru să aibă fiecare român, de nu o slujbă, măcar un boţ de mămăliguţă pe măsuţă !, explică Vasileasca, suită la tribuna Vârfului Moldoveanu, motivele tentativei de a coborî cu 9,81 metri pe secundă la pătrat de la înăţimea la care nici ea nu știe cum a ajuns.

– Fată, nu fii proastă, și te scoboară-n jos, duios, pe-o frază, îi spune cu emfază o consilieră din Ministerul Educaţiei. Viaţa-i frumoasă, viaţa e roz și zău că nu se merită să te sacrifici. Dă-te și tu în bărci un pic, să-ţi crească ratingul, și-apoi cobori cu parașuta sau ca o parașută, asta tu alegi. Ori pe o coardă te scobori și tot în jos, da-n braţele vreunui salvamontist vânjos. Înţelegi tu ce vreau eu să spun… Fără mișto ironic: nu merită să mori pentru un neam de oameni nerecunoscători.
– Olga o ţine pe-a ei: Vreau un ultim dans, dar nu cu oricine. Vreau să valsez, ca-n filmul “Parfum de salarii nete micșorate”, dar nu cu Al Pacino, ci cu Soros, de se poate. Să-i tai și lui din leafă și să-i rad una după ceafă.
Apare Tudor Gheorghe, zdrăngănind chitara la rece: – “Pe Olga de n-o aveam, trăgeam Volga mai spre neam/ Duster de nu exportam, vindeam frigidere Fram”.
(Aparte, departe de camerele televiziunilor, Gabi Firea suspină: Ce-ar fi să mă caţăr și eu pe cel mai frumos balcon din București, poate-mi face și mie Guţă o serenadă: “Gabriela, fata mea/Hartistă de cinema/ Gabriela, Gabriela/ Luptătoare ca Mandela/ Gabriela, Gabrielaaaaaaa”).
Petre Daea: – Blana de oaie e bună la toate. Lâna se toarce, covor se face. Și dacă oaia e și gonflabilă, femeia (arătând spre Vasileasca – n.n.) este salvabilă. Apoi așterne blana ursului din pădurea încă nedefrișată a ţării la picioarele Vârfului Moldoveanu, de unde vrea să se arunce Olga, cu speranţa vacă – pardon, vagă – ca martira să plonjeze pe ceva moale.
Un parior către alt parior: – Cât e cota că se-aruncă fufa ?
– Mică. Mai bine așteptăm proba de dublu mixt, la care, din vârf, din Caraiman vor ameninţa că plonjează în Bușteni cuplul Dragnea – Dăncilă.
Cum nu lipsește Martie din Post, apare Dragnea: – Descreierato, strigă, el la Olga, nu-ţi sunt toţii boii acasă ? S-apropie alegerile și tu ce faci ? Îmi bagi mortu-n casă? Cine mai face aroganţe gen săptămâna de lucru în trei zile și jumate, lefuri dublate, preţuri la jumate și alte astfel de minciuni sfruntate? Tembelo, dă-te jos. Ăsta-i un ordin, nu o rugăminte, ia aminte!
Și Olga coboară cuminte. Este preluată de jandarmi, care o imobilizează, o urcă în dubă și-o duc acolo unde-i este locul: în Guvern.
Revine în scenă Tudor Gheorghe: “Cloţa lui cu puii goi/ Este cloţa de la noi”.