Lucian Avramescu
Un important prozator roman, trecut in nefiinta in urma cu nu multi ani, avea pe langa talent si cusurul de a mai imprumuta si de prin alte carti idei, pasaje si chiar capitole intregi. Acuzat de plagiat, pe buna dreptate, prozatorul, care avea si o revista, il balacarea ca la usa cortului pe cel care comisese sacrilegiul divulgarii furtului literar. Raspunsul invariabil al marelui scriitor care, repet, avea si o droaie de betesuguri, nu tinea de substanta acuzei, nu pomenea nimic de plagiat, ci se concentra, de pilda, pe mama adversarului. In sinteza, replica era cam asa: “Ma-ta a fost boarfa”. Si erau aduse argumente in ton pamfletar care mutau atentia opiniei publice de la plagiat, la moralitatea mamei criticului literar. Iar romanul se da in vant dupa elemente picante din viata persoanelor publice. Prozatorul cobora iute la statutul de tata pe care-l exersa cu acelasi talent cu care scria cartile lui, cu acelasi talent cu care sterpelea de la altii capitole de carte gata scrise.
Ascultand replica presedintelui Basescu, intr-un Parlament pe jumatate pustiu, golit de forfota sau motaiala parlamentarilor, mi-a venit in minte, nu stiu de ce, stilul de aparare-atac al prozatorului pe care l-am evocat mai sus. Presedintele Romaniei a intrat in Parlament ca un comandant de osti, pe un covor rosu, protejat dreapta-stanga de panglici tinute in maini de sepepisti pentru a feri augusta persoana de contactul microbian cu reprezentantii presei. Presa e buna cand te lauda si e mizerabila cand te critica. Oricum, in ambele situatii, trebuie sa-si vada lungul nasului si sa stea la locul ei. Intrat in Parlament, presedintele a rostit un discurs pentru mine previzibil. N-a cerut scuze, nici direct, nici indirect, nu s-a chinuit sa para conciliant si moderator de conflicte, ci a mai turnat un bidon de gaz pe foc. Acuzele aduse clasei politice sunt corecte. Noi am zis ca gazetari lucruri si mai dure. Nedumerirea vine de la amanuntul ca presedintele, produs al acestei clase politice, beneficiar al atator avantaje vazute si nevazute, vorbeste de parca ar fi intruchiparea Fecioarei Maria. Stau politicienii in vile nationalizate cu chirii de doi lei? Stau. Vreti un prim exemplu care-mi vine in cap? Traian Basescu! Vreti manarii facute cu case? Un exemplu concludent – Traian Basescu. Vreti implicare intr-un urias scandal de furt nu al unui teren, cum este acuzat Gigi Becali, ci al flotei Romaniei, una dintre cele mai mari din Europa? Inculpat, cu dosar deocamdata rebagat in sertar – Traian Basescu. Exemplele pot continua. Si atunci cu ce tupeu vorbeste presedintele de o clasa politica minata intr-adevar de culpe fara margini?
Unii parlamentari, mimand fecioria, asteptau ca presedintele sa le pupe mana de domnisoare de pension si sa le ceara scuze. Asteptau ca seful statului, odata ajuns in Parlament, sa abordeze chestiunea cererii de suspendare formulata de opozitie. Au asteptat degeaba. Subiectul a fost eludat cu totul. Ca si in cazul prozatorului cu care am inceput aceste randuri, raspunsul a fost “ma-ta e…”.
E stilul, spun unii, care a consacrat un politician. E stilul Basescu. Cu acest stil a castigat voturile romanilor. Injuraturi, pitit gunoiul personal sub pres, usturoi n-am mancat, gura nu-mi miroase, si asa mai departe. Nenorocirea este ca acest stil se muleaza pe momentul consumat al aderarii Romaniei la Uniunea Europeana si pe momentele in derulare ale integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Tot acest taraboi care pleaca intotdeauna, fara exceptie, de la Cotroceni, ne arunca in mahalaua Europei, iar noi riscam sa fim considerati cetateni nu de mana a doua, ci de mana a cincisprezecea ai clubului select in care, mai mult imbranciti, am intrat. Scandalurile care nu-si mai afla sfarsit au impins in umbra si in intuneric chestiunile legate de noul nostru statut de tara. Pierdem bani (multi), pierdem ani pretiosi, pierdem prestigiu. Pe vapor, comandantul poate si ragai dupa o masa imbelsugata in fata marinarilor care-si privesc cu admiratie si supusenie seful. O tara nu e insa un vapor. Nu poti ragai oriunde si oricand, predilect in fata camerelor de luat vederi pentru a fi auzit pana in ultimul catun electrificat din Pocreaca. Cineva imi spune ca presedintele e disperat. La Washington se schimba echipa si se schimba inclusiv viziunea fata de conducerea de la Bucuresti. Basescu, vezi Doamne, ar fi fost lasat din brate. Nu stiu daca americanii l-au lasat din brate pe Basescu. El risca insa sa fie lasat din brate de romani. Rasul admirativ al peluzelor se poate schimba iute in atat de exersatul huuuuoo.
