Un Mussolini în viaţă şi aproape agreabil străbate şi seduce o Italie debusolată în comedia „Sono tornato”, lansată cu o lună înainte de alegerile legislative, informează AFP. Acest film preia cu fidelitate tiparul oferit de „Er is wieder da” (2015), o comedie germană adaptată pentru marele ecran pe baza unui bestseller scris de Timur Vermes, ce prezintă succesul fulminant al unui Adolf Hitler care revine la viaţă în Germania contemporană, în anul 2012.
În „Sono tornato”, Mussolini, interpretat fără tuşe caricaturale de Massimo Popolizio, este acela care se trezeşte în Roma în anul 2016 şi descoperă o Italie multietnică şi pe punctul de a recunoaşte căsătoriile gay. Reperat de un cineast debutant şi ambiţios, personajul Mussolini se îmbarcă într-un fel de „road trip” foarte amuzant, pentru a-i întâlni pe italienii zilelor noastre, înainte de a deveni vedetă de televiziune, unde toată lumea crede că are de-a face cu un actor de comedie.
La fel ca în cazul filmului german, regizorul Luca Miniero integrează secvenţe cu întâlniri ale actorului deghizat în Mussolini şi trecători, care îl întâmpină cu zâmbete, îi cer să facă selfie-uri alături de el şi îi adresează salutul fascist. În scene de pură ficţiune, dar şi în cele care par desprinse dintr-un documentar, dialogul este liber: un ţăran italian spune că vrea să îi arunce pe toţi imigranţii în mare – cu excepţia ginerelui său -, iar un napolitan se declară favorabil ideii de dictatură pentru a readuce ordinea în ţară, insistând însă pentru „o dictatură liberă, cu două partide”.
„Nu am vrut să facem un proces al lui Mussolini, istoria l-a judecat deja. Am vrut să vorbim despre italieni”, a declarat pentru AFP Luca Miniero, care a adaptat deja pentru publicul italian o populară comedie franceză, „Bienvenue chez les Ch’tis”, difuzată în Italia sub titlul „Benvenuti al Sud”. „Am descoperit o Italie fără direcţie politică, destul de rasistă, furioasă, puţin deprimată, care îşi caută un conducător puternic. Dar am găsit-o totuşi mai umană decât Germania din filmul <<Er ist wieder da>>, există mai puţină furie”, a adăugat regizorul italian. În filmul italian, fostul dictator cântă, plânge şi râde. Este prea uman, potrivit unora dintre critici, care regretă faptul că o singură bunică evreică, suferind de Alzheimer, îşi aminteşte în acest film de realitatea fascistă. „În epocă, oamenii râdeau la fel ca acum, în epocă ei credeau că Mussolini era un actor de comedie”, spune acel personaj.
