Strazile n-au nume, iar casele n-au numere postale
Desi, in actele oficiale, Comarnicul figureaza ca oras, doar in a cincea parte a teritoriului sau – cartierul Vatra Sat – strazile au nume, iar casele sunt numerotate. In restul cartierelor, exista o singura strada si un sir de numere postale puse la porti cum s-a nimerit, fara nicio logica. Potrivit Maria Carstei, dirigintele Oficiului Postal din Comarnic, devalmasia este completa: „La nr. 53 de pe Strada Poiana stau vreo douazeci de familii, iar in Ghiosesti, in cazul in care casele au numere la poarta, ele nu sunt consecutive. Astfel, peste drum de nr.281 se poate gasi nr.404 sau nr.300”. Factorii postali au invatat casele din Comarnic pe de rost, asa ca nu se mai ratacesc in acest hatis fara cap si coada. Dificultati apar insa atunci cand expeditorii scrisorilor ignora faptul ca Poiana este doar un cartier al Comarnicului si scriu numai „Poiana” pe plic. Atunci factorii au motive de indoiala: ar putea fi vorba despre Poiana Varbilau, Poiana Campina sau despre Poiana Comarnic. Impartirea in strazi a cartierului Vatra Sat si numerotarea caselor din acest loc s-a facut inainte de 1989. De atunci, niciun primar n-a luat taurul de coarne si n-a avut suficienta vointa incat sa scoata la lumina „alambicul” stradal al orasului. Anul acesta, se va reface planul urbanistic general al localitatii, insa este putin probabil ca el se va solda cu o asemenea revolutie. Primarul Dorian Botoaca spune ca ea nu ar fi deloc bine primita de cetateni, deoarece ar presupune costuri pe care localnicii nu ar dori sa si le asume: „In eventualitatea ca am boteza strazile si ca am numerota casele, toti oamenii ar trebui sa-si schimbe actele. Acest lucru ar presupune cheltuieli mari, pe care majoritatea localnicilor nu si le permit”. Acest primitivism toponimic mai produce o consecinta: neavand numere la poarta, casele nu au nici cutii postale. Factorii postali trebuie sa se aventureze prin curti, de multe ori riscand intalnirea cu un caine care i-ar putea ataca. Pentru leafa mizera pe care o primesc, muscatura unui caine si vaccinarea antirabica ar fi tot ce le-ar mai trebui postasilor !
„Daca ma supar, m-abonez la ziar”
„Chiar daca nu sunt multe livrari, avem mult de mers, dat fiind ca drumurile acestei localitati insumeaza 110 kilometri. Dupa ce isi ia in spate geanta grea de 15 kilograme, un postas trebuie sa parcurga o medie de 10 kilometri pe zi, catarandu-se pe drumurile inclinate ale orasului. Spre exemplu, factorul care raspunde de Podul Vartos, Podul lui Neag si Posada merge si opt ore intr-o zi pentru a putea duce la domicilii corespondenta. Numai ca sa urce in varful unui deal, apoi sa coboare si sa se urce in varful altuia, cu geanta dupa el, reprezinta un efort istovitor”, explica Maria Carstei, comarniceanca ea insasi. Departarile pe care factorii trebuie sa le strabata, infundandu-se pana in capatul cartierelor Ghiosesti sau Poiana, au devenit un mijloc prin care unii dintre localnici santajeaza Oficiul Postal. „Daca ma suparati, imi fac abonament la ziar, ne-a amenintat un vestit reclamagiu al orasului, care sta in ultimele case din Ghiosesti”, povesteste dirigintele Oficiului Postal. Pentru factorul care are in grija Ghiosestiul ar fi fost o adevarata osanda sa-i duca petitionarului zilnic publicatia. Reclamagiul inca nu a purces la fapte, dar ar putea-o face oricand.
Ionut STANESCU
