Nicoleta Dumitrescu
Pe 15 ianuarie, pesediştii n-au ţinut cont de Ziua Naţională a Culturii şi nici n-au recitat, la statuia lui Eminescu, „Mai am un singur dor”, „Luceafărul” ori „Epigonii”. Aproape întâmplător, fix în ziua menţionată, cei din principalul partid aflat la guvernare au ţinut să se sfâşie, la propriu, între pereţii de la sediul partidului din Bucureşti. Pentru una dintre tabere, pentru că au fost două, prada – Mihai Tudose, până luni seară şeful Guvernului –
era pândită, la colţ, chiar de lupul cel bătrân, Liviu Dragnea. Iar cele aproape şapte ore, cât a ţinut CEx-ul celor de la PSD au demonstrat că puterea, cu orice preţ, este în toate, şi nu contează nimic, cel puţin într-un anumit partid, dacă nu faci, în primul rând, ce zice şeful. După cum au arătat ultimele zile în PSD, era de aşteptat un asemenea deznodământ. După ce a făcut pe mutul, la propriu, în ultima perioadă, era de aşteptat ca preşedintele PSD să-i coacă şi lui Tudose aceeaşi debarcare ţesută pe acelaşi model ca al lui Grindeanu.
N-a făcut bilanţul celor şapte luni, n-a prezentat proiectele pentru 2018, în ultima perioadă nu şi-a „ţinut gura”, vorbind slobod, aproape flagrant, în afara partidului, era tensiune în partid şi în interiorul Guvernului – au fost doar câteva dintre motivele pentru care, a susţinut Dragnea, Tudose nu s-a mai încadrat în modelul de premier.
Mai contează că este al doilea premier sacrificat la dorinţa expresă a şefului de partid? Pentru partid mai mult sau mai puţin, atât timp cât s-a considerat că, în percepţia mai ales a acelora din conducere, guvernarea merge mai departe. Mai contează faptul că Dragnea a recunoscut că a avut mână proastă la premierii pe care i-a propus ? Mai mult sau mai puţin, atât timp cât, spălându-se pe mâini, acesta a anunţat că pentru cel de-al treilea premier nu va mai avea nicio propunere. Va lăsa partidul să decidă şi va aştepta, odată cu ceilalţi, ca să iasă numele persoanei… odată cu fumul alb care se va ivi pe coşul sediului de la PSD!?!
Cum va trebui să fie noul premier? Unul care să reziste la manipulări, la minciuni şi tensiuni, chit că, după cum s-a văzut, toate acestea n-au apărut din senin, nu le-a fabricat nimeni. Aceste lucruri s-au întâmplat pentru că, de fapt, democraţia din partidul social-democrat este una încătuşată, ţinută prizonieră în turnul în care s-a cocoţat chiar liderul partidului. Practic, electoratul – mai ales cel care a votat cu patimă şi pasiune PSD la alegerile parlamentare din 2016 – este martorul, pentru prima oară din ’90 încoace, al premierei în care un partid aflat la putere îşi sacrifică, de dragul puterii din interior, premierii. Ce a vrut să demonstreze PSD, dar mai ales Dragnea? Răspunsul a fost dat chiar de către acesta din urmă, când, după cele şapte ore de şedinţă, Dragnea a apărut la conferinţa de presă ce a urmat CEx-ului nici prea stors, din cauza discuţiilor, dar nici prea fericit.
Oricum ar fi, însă, bine nu este. Pentru că, atât timp cât membrii partidului aflat la putere se sfâşie între ei din cauza puterii, este mai greu să se facă dovada că merită voturile de încredere pe care le-au obţinut. Practic, nu contează că ţara arde; „babele” se piaptănă…