N. Dumitrescu
Cel de-al doilea municipiu al judeţului Prahova, Câmpina, a intrat în 2018 cu noi repere în ceea ce priveşte existenţa sa ca unitate administrativ-teritorială. Concret, în prima lună a acestui an, chiar astăzi, oraşul împlineşte 515 ani de la prima atestare documentară. Astfel, păstrând tradiţia ultimilor ani, autorităţile locale vor organiza o serie de manifestări dedicate acestui eveniment, care vor fi găzduite de către Casa de Cultură “Geo Bogza”, începând cu ora 11,00. Acţiunile vor debuta cu intonarea imnului oraşului, după care va urma discursul primarului Horia Tiseanu. De asemenea, vor fi susţinute prelegerile “Câmpina, în primul deceniu după Marea Unire”, “Câmpina, tărâm de amintiri şi istorisiri”. N-au fost uitate nici momentele muzicale, de asemenea fiind organizate şi o serie de expoziţii prin intermediul cărora oraşul este prezentat în imagini, aşa cum sunt expoziţiile cu temele “10 de ani de petrol românesc în imagini”, “Câmpina – patrimoniu cultural”. Nu în ultimul rând, cu această ocazie va fi organizată şi o expoziţie aparţinând Clubului copiilor, urmând să fie prezentată şi Galeria artiştilor câmpineni.
Câmpina a fost atestată documentar la data de 8 ianuarie 1503, numele acesta figurând în registrele negustorilor braşoveni care tranzitau Valea Prahovei, o zonă folosită drept drum comercial, constituind încă din secolul al XIV-lea o cale de comunicaţie între provinciile româneşti Transilvania şi Muntenia. Deşi în actele emise de cancelariile domneşti este menţionată „Vama Prahovei”, există certitudinea că satul Câmpina – graţie poziţiei sale geografice la intrarea în munţii Carpaţi şi a amplasării la distanţă egală față de Bucureşti şi Braşov – era vamă, punct strategic pentru controlul mărfurilor. Acest lucru a făcut posibilă o dezvoltare rapidă a aşezării, localitatea beneficiind de nenumărate avantaje în urma schimburilor comerciale care aveau loc. A funcţionat ca vamă din anul 1422 până în 1840, când, pentru un timp scurt, vama s-a mutat la Breaza, iar după aceea la
Predeal, atunci punctul de frontieră cu Ardealul. Dezvoltarea Câmpinei a avut ca sursă şi transhumanţa, activitate prelungită până în secolul al XIX-lea, aducătoare de mari beneficii, atât pentru localitate, cât şi pentru vistieria Ţării Româneşti. Pe drumul Câmpinei se aflau hanuri pentru călătorii care mergeau spre Transilvania. Tot aici, în urma cererii scrise a boierului Scarlat Câmpineanu adresată domnitorului Moruzi în anul 1799, se va ţine un obor de vite în fiecare zi de luni a săptămânii, fapt ce aducea noi avantaje târgului. În 1822, Câmpina ajunge pe primul loc în lista vămilor Ţării Româneşti, atuul fiind păcura, element ce conferea importanţă şi valoare acestui loc. Timp de câteva decenii, Câmpina a cunoscut o stagnare în dezvoltarea sa, dar, odată cu începerea exploatării moderne a ţiţeiului, aşezarea va înflori din nou. Conform datelor făcute publice de către Primăria Câmpina, ocupaţiile locuitorilor în acea perioadă erau agricultura, comerţul, albinăritul, cărăuşia şi extragerea păcurei din subsolul aşezării de către renumiţi fântânari. Totodată, atunci funcţionau opt mori de apă, situate pe râurile Prahova şi Doftana. La data de 1 Decembrie 1879, a fost inaugurată linia ferată Ploieşti-Predeal, cu menţiunea că pe locul actualei gări a municipiului şi-a avut biroul tânărul inginer de atunci, Anghel Saligny, cel care a fost proiectantul şi constructorul podului de la Cernavodă. Documentele mai arată faptul că aceia care s-au aflat la conducerea localităţii s-au preocupat pentru dezvoltarea aşezării din punct de vedere al confortului urban, prin amenajarea de străzi pavate, care aveau şi felinare, a unei pieţe comerciale şi a unei grădini publice. Se mai menţionează, între altele, şi despre băile minerale amenajate în anul 1857 în jurul izvoarelor saline şi sulfuroase de pe platoul sudic al oraşului, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia. Concesionate unor persoane din Bucureşti, acestea vor constitui un punct de atracţie al oraşului, prin cazinou, restaurant cu orchestră germană şi fanfară, spaţii de cazare şi cabine, ce formau un stabiliment balnear. În mijlocul parcului întins pe o suprafaţă de 2,5 ha este ridicată o capelă în stil baroc, ce adăpostea mormântul lui Dumitru Hernia, construcţie aflată acum în ruină. Trebuie menţionat însă că oraşul a prosperat şi prin exploatarea „aurului negru”, înfiinţându-se Rafinăria Societăţii „Steaua Română”, Atelierele centrale Câmpina, dar şi Uzina electrică, Fabrica de acid sulfuric. Astfel, dintr-un mic orăşel provincial, Câmpina a devenit un puternic centru industrial petrolifer şi metalurgic. Mai trebuie adăugat faptul că blândeţea climei acestui oraş – în contextul în care se spune că aici sunt înregistrate cele mai multe zile însorite din an – au fost motivele pentru care şi persoane importante îşi vor stabili aici reşedinţa: pictorul Nicolae Grigorescu, savantul Bogdan Petriceicu Hasdeu, dr. chimist Constantin Istrati, Ion Heliade Rădulescu.
În anul 1994, prin decret guvernamental, Câmpina a devenit municipiu.
