Giorgiana Radu
Anul 2017 s-a isprăvit. A fost înmormântat în viaţă. A parcurs cărări ce compun drumul fiecăruia dintre noi. A fost lung sau scurt, bun sau rău, zgârcit ori darnic, în funcţie de cum și l-a gospodărit fiecare și, mai ales, cum i-a fost hărăzit fiecăruia. Dincolo de aportul la propria viaţă, ceea ce trăim pare hotărât cu mult înainte și mult mai bine organizat decât am face-o noi înșine.
Orice an se încheie cu un bilanţ. Contabilizăm reușite, eșecuri, fericiri, nefericiri, progrese, regrese… Tragem linie și oftăm sau zâmbim. Cel mai important este să bifăm faptul că suntem, că am mai trecut printr-un an și-l întâmpinăm pe următorul.
Când scriu aceste rânduri, cei trei peruși care ne înfrumuseţează de câteva luni casa și existenţa sunt zgomotoși, se agită, parcă vor să-mi transmită ceva. Poate i-am neglijat asigurându-mă, doar, că au apă și hrană, crezând că este destul. Le cer iertare că în tropăiala zilnică nu mi-am găsit timp pentru a-i răsfăţa mai mult, vorbindu-le. Deși comunicăm în limbi diferite, mogâldeţele colorate în alb, albastru și galben devin foarte atente, și aproape că nu mai mișcă, indiferent dacă le critic sau le laud. Sunt fericite că le vorbesc. Aidoma perușilor, cu siguranţă sunt și oameni cărora nu le-am acordat atenţia cuvenită, la fel cum sunt și oameni pe care i-am răsfăţat cu asupra de măsură, fără să-și merite supraaprecierea. La bilanţul personal, contabilizăm și aceste aspecte.
În anul ce tocmai s-a încheiat, ţara noastră a suferit și ea numeroase incizii morale și sufletești, trasate cu o precizie chirurgicală exersată îndelung de politicienii noștri, aproape aceiași din ’89 și până astăzi. S-au aprobat ordonanţe și paraordonanţe, cu substraturi și ţinte predilecte în favoarea unor oameni cu probleme din anumite partide. Sub fardata mască a măririi salariilor se arată și marea buzunăreală a românilor, care nici nu apucă bine să-și umple portofelul prin munca lor remunerată lunar, căci statul, prin numeroasele taxe și impozite, are grijă să le ia bruma de „profit” și mai mult de atât. Pensionarii n-au fost nici ei ocoliţi de pozitivul care, privit în oglindă, s-a arătat de fapt „Baba Cloanţa” din poveștile dinamice ale ministrului Muncii, Olguţa Vasilescu. Lista României la bilanţul anului 2017 se poate lungi pe pagini întregi, enumerând pasaje mai adânci și mai dureroase decât cele evocate mai sus. Dar, pentru a nu păși cu pesimism total în anul 2018, am să mă opresc aici, lăsând cititorul să o completeze.
Un alt an a ajuns la final. Așadar, să pornim cu nădejde spre cel ce abia s-a născut. Anul 2018 să vă fie așa cum vi-l doriţi!
