Unul dintre primele drumuri care se desira din trupul Comarnicului, parasind DN1 printr-o straduta care face unghi ascutit cu soseaua nationala, duce in cartierul Podul Lung – asezare cu 210 gospodarii, dintre care 60 sunt ale strainasilor. („Bucuresteni”, cum le zic localnicii, fara sa le pese prea mult daca intre venetici si Capitala tarii este sau nu vreo legatura). Podul Lung este locul celor mai cautate petice de pamant din Comarnic. Principalele calitati ale acestui cartier sunt linistea si autonomia retelei de apa. Cine vine aici nu mai da peste inghesu-iala din Ghiosesti sau Vatra Sat, ci gaseste o tihna intrerupta, doar la lungi intervale de timp, de ivirea unui om.
Printr-o smecherie doar de ei stiuta, localnicii au reusit sa incropeasca un bazin de acumulare a apei undeva in josul padurii. Il intretin cotizand cate-un leu in fiecare luna. In felul asta, niciun „podulungean” n-a suferit vreodata de lipsa apei potabile. Au avut sa bea berechet, chiar si-atunci cand, din cauza fisurarii unor conducte, pe ceilalti comarniceni ii strangea setea de gat. „Bucurestenilor” le-a suras aceasta „facilitate” si cateva duzini dintre ei au fost convinsi sa-si faca aici case de vacanta. Multi n-au fost deloc zgarciti cu materialele, asa ca Podul Lung – daca l-ar privi cineva fara sa traga cu coada ochiului la potecile prafoase care il brazdeaza – ar putea parea cartierul pricopsit al unui oras colinar din Europa de Vest.
Inca se mai gasesc loturi de vanzare. Din solul curtilor proaspat greblate rasare cate-o placa de tabla, pe care sunt inscriptionate numarul de telefon al vanzatorului si suprafata scoasa la mezat (foto1). Pretul nu trece niciodata de 10 euro. Au fost si localnici care si-au vandut mosiile cu mai putin. Dupa cum singura marturiseste, o comarniceanca a „scapat” de un teren de 1.400 de mp vanzandu-l cu doar 5.000 de dolari. Desi stie ca a facut o afacere proasta, nu ii pare rau. Pe mica ei parcela si-a construit feuda un brailean (foto2), inginer constructor. Argumentul braileanului pentru poposirea la Comarnic a fost imbatabil: cand copiii lui se vor duce la schi, la Predeal sau Sinaia, nu vor mai avea nevoie sa se cazeze la hotelurile foarte scumpe din aceste statiuni. La inserare, dupa ce partiile se inchid, vor face cale-ntoarsa pana la Podul Lung. A doua zi, iar la partii, si iar, seara, inapoi la Comarnic. Strategia asta a fost si-n mintea altora, doar ca, dupa ce si-au construit in Podul Lung case care se-nvart dupa soare, si-au dat seama ca-s cam mari pentru pretentiile lor si le-au vandut. La aceasta concluzie a ajuns si un antrenor de fotbal, care s-a plictisit repede in palatul din lemn din care-i privea pe podulungeni ca pe niste furnici de la etajul 10. A plecat, iar in locul lui s-a mutat o familie numeroasa, careia viloiul construit de fotbalist nu-i prisoseste deloc, povestesc localnicii.
Ionut STANESCU

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentPe negandite,
Articolul următorDe la primarie, la… Casa Alba