Decembrie este o luna de sarbatoare in care administratiile locale lucreaza mai putin. Prin urmare si cheltuielile cu telefoanele ar trebui sa fie mai mici. Numai ca, de Sarbatori, orice om simte nevoia sa ia legatura cu rudele, prietenii si cunostintele sale. Cand dispunem de telefon de serviciu, suntem, fara indoiala, intr-o situatie fericita. Putem sa ne achitam gratuit de toate obligatiile protocolare la care venirea Anului Nou ne constrange. Tentatia de a ne felicita rubedeniile pe bani publici este atat de arzatoare incat nici nu merita sa-i rezistam. Se cade oare ca, ajuns primar, sa nu ne alintam neamurile fie si c-un telefon in a doua zi a Nasterii Domnului? Daca nu le-am suna, ne-ar mustra constiinta si cine-si poate dori sa-l apuce Revelionul cu o constiinta incarcata? Apoi, prietenii. Cum sa ne lasam prietenii sa intre la cheltuiala tocmai de Sarbatori? E suficient ca ei sa ne dea un beep, pentru ca noi sa le intoarcem apelul, mutand convorbirea pe banii statului. Despre telefoanele date cunostintelor, in mod clar, ele sunt in interes de serviciu: functia publica impune ca majoritatea contactelor importante sa fie unse cu cate-un apel de La Multi Ani! Orice om cu capul pe umeri si suficient de rodat in administratia locala stie ca Anul Nou este un moment in care trebuie reincalzite relatiile de care are mare nevoie sa nu fie reci. Este de-a dreptul riscant ca seful pe linie de partid sau mai marii institutiilor juridico-financiare ale judetului sa ne treaca lipsa la apelul Sarbatorilor de iarna. Poate fi oare admis sa ne zgarcim sa dam un telefon, cand de el va atarna toata fericirea noastra in urmatoarele 12 luni? Raspuns categoric: Nu! Si nu-i cu atat mai in ordinea firii ca acest telefon sa fie platit de contribuabili? Raspuns categoric: Da!
Un leu pe cap de plebeu
Platind un abonament mamut la Zapp – cu 27 de numere (15 ale consilierilor locali si 12 ale personalului executiv), trei abonamente la Orange (primar, viceprimar si secretar) si trei abonamente la Romtelecom, Primaria Azuga a cheltuit cu apelurile telefonice din luna decembrie 5.240 de lei. Tinand cont de populatia orasului, asta inseamna aproximativ cate 1 leu pe cap de locuitor. Facand un calcul, tot atatia bani ar fi fost epurati din vistieria orasului daca cineva din Primaria Azuga s-ar fi apucat sa-i sune, pe telefonul mobil, pe toti contribuabilii persoane fizice, tinandu-i in aparat cate doua minute pe fiecare. Din 5.240 de lei, 2.046 de lei a reprezentat factura platita catre Zapp, 928 lei cea platita catre Orange si 2.266 de lei cea platita la Romtelecom. In privinta abonamentului la Zapp, nu dispunem de o situatie defalcata pe utilizatori, pentru a vedea care dintre cei 27 de posesori de aparate a contribuit cel mai mult la purgatia de 2.046 de lei. Spre norocul nostru, factura Orange este transparenta ca peretii unui acvariu. Astfel, putem observa ca primarul Adrian Purcaru si-a cinstit functia vorbind de 420 de lei, vicele Claudiu Ivascu – de 304 lei, iar secretarul, dand dovada de un spirit economic pentru care ar trebui sa fie sanctionat si mutat din institutie, de doar 55 de lei. Punandu-se in garda, Claudiu Ivascu a tinut sa ne explice ca factura sa din decembrie 2006 ar fi fost mai putin dolofana, daca nu ar fi fost ultimele zece zile ale anului, pe care si le-a petrecut in Spania, la niste rude. Fiind sunat de-acasa, i s-a activat roamingul, serviciu care a condus, inevitabil, la dospirea taxelor telefonice. (Avem un caz atipic, cand omul, desi se duce personal la rude, cheltuieste pentru ca e sunat de la serviciu.) Adunand cele trei sume, nu obtinem totalul facturii Orange, de unde putem trage concluzia ca diferenta de mai bine de 200 de lei reprezinta abonamentul comun al celor trei telefoane. (Ori, ipoteza la care nu dorim sa ne gandim, cineva s-a incurcat in calcule si, uitand de suma mare pe care ne-a transmis-o mai intai, ne-a comunicat niste valori defalcate mai mici). Din cei 2.266 de lei platiti la Romtelecom de Primaria Azuga, 2.140 de lei au fost cheltuiti pentru telefoanele date din sediul Primariei. Restul sumei, desi modesta, este plina de talc. Astfel, aflam ca bibliotecarul micutului oras muntean nu a putut ignora bafta de a avea un telefon la discretie. Fiind, pesemne, nu doar un adept al publicatiilor de tip codex, ci si al foiletoanelor vorbite, acesta a intretinut conversatii in valoare de aproape 50 de lei. In ciuda faptului ca n-au avut nici un incendiu, iar remiza lor este in curs de amenajare, nici pompierii din Azuga nu si-au lasat telefonul sa rugineasca. Mai mult ca sigur, insa, cei 78 de lei prajiti de personalul PSI in luna decembrie au avut ca unic scop preventia. Nu trebuie omisa datoria de a le reaminti localnicilor sa-si desfunde hornurile si sa nu dea in damblaua jocului cu chibriturile.
Primariei i se rupe mobilul in sapte
Fara sa plateasca vreun sfant pentru abonamentele telefonice ale consilierilor, Primaria orasului Comarnic detine un abonament la Romtelecom si sapte abonamente la Vodafone. Astfel, pe claviatura buclucasului telefon mobil pianoteaza zilnic, pe bani publici, primarul, viceprimarul, secretarul, directorul economic, seful biroului de investitii, administratorul si magazionerul (da, s-a inteles bine, magazionerul!). In luna decembrie a anului 2006, delurosul si accidentatul teritoriu al Comarnicului a fost tinut in frau platind 2.100 de lei pentru abonamentul la reteaua de telefonie fixa si 2.400 de lei pentru rapaiala telefoanelor mobile. Suntem dezamagiti ca nu putem spune cum au fost feliate convorbirile de 2.100 de lei intre cei care au avut acces la telefoanele conectate la Romtelecom. Cu toate astea, putem privi cu claritatea unui ecograf din ce este format porcoiul celor 2.400 de lei livrati in conturile Vodafone. Astfel, cu peste 35 la suta din aceasta suma, primarul Dorian Botoaca pare sa nu-si fi tinut deloc telefonul inchis in decembrie 2006, pretul convorbirilor sale ridicandu-se la 893 lei, 262 de euro – pentru cine face exercitii de acomodare la moneda unica a Europei. Alegand un site la intamplare, constatam ca, din acesti bani, ar fi putut fi achizitionati 4 mp de geam termopan pentru cladirile publice din localitate. (Magazionerul cu telefon mobil, in mod sigur, va fi de acord cu acest detaliu). Nici Sorin Peticila n-a lasat sa se odihneasca aparatul cu care orasul i-a dotat centironul de viceprimar. Convorbirile sale, probabil de stricta necesitate, au mistuit aproape un salariu brut de functionar public debutant – 556 lei. Pana la urmatorii clasati se casca o prapastie de 350 de lei. Astfel, vedem ca, in decembrie, directorul economic a facut casa buna cu telefonul mobil, ispravind 205 lei din banii publici, iar seful biroului de investitii s-a cadorisit cu apeluri in valoare de 190 de lei. Administratorul primariei a respectat si el firma din care face parte, in ultima luna a ignatului pe stil vechi, el facand felul la 180 de lei. Acestora le urmeaza doi functionari timizi, care si-au pus sub pom convorbiri de doar 62 de lei si, respectiv, 61 de lei. 62 de lei a cheltuit magazionerul (Da, ati citit bine, magazionerul nu e ultimul pe lista!), iar 61 de lei secretarul (Ramane de vazut daca spiritul economicos este o molima care-i afecteaza pe toti secretarii).
Oprea n-a vrut sa intre pe fir
In ciuda celor catorva inadvertente pe care (poate) le contin informatiile care ne-au fost transmise, atat primarul Adrian Purcaru, cat si primarul Dorian Botoaca nu au ezitat sa ne raspunda la cereri, desi acestea le erau in dezavantaj, aratand ca respecta dreptul contribuabililor de a afla cum sunt cheltuiti banii publici. De cealalta parte s-a situat primarul orasului Sinaia, Vlad Oprea, care ne-a dat un raspuns dezonorant, pe care il consideram un afront. Astfel, desi il rugasem sa ne comunice valoarea facturilor telefonice, defalcat, pe operatori si utilizatori, acesta, secondat de secretarul orasului si de seful departamentului de comunicare, ne-a transmis ca nu stie cati bani a cheltuit aparatul sau administrativ pe convorbiri telefonice deoarece nu a solicitat desfasuratorul facturilor (sic!). Pastram faxul ignobil prin care am primit acest raspuns nu pentru a avea o dovada ca ceea ce spunem este adevarat, ci pentru a intelege o data in plus ca o institutie nu pregeta sa se acopere de ilaritate si sa se urce pe culmile absurdului, atunci cand vrea sa blocheze accesul la informatii. Primariei Busteni i-am inaintat o astfel de cerere mai tarziu, astfel incat nu a avut timp sa ne raspunda. Din acest motiv, sarabanda apelurilor telefonice date de functionarii acestei institutii va face obiectul unui articol viitor. In privinta dorintei de a ne comunica aceste date, la Busteni, din cate am observat, incoltise o situatie de balotaj. In timp ce consilierul primarului ne-a asigurat ca aflarea informatiilor solicitate nu va intampina nicio dificultate, secretara primarului, incruntandu-se si luand un aer competent, si-a manifestat contrarierea: „Ce treaba aveti voi, ziarele, cu telefoanele noastre?”
Ionut STANESCU
