Cuvant de invatatura la Duminica Fiului Risipitor
Un pictor renumit voind sa picteze Cina cea de Taina a cautat multa vreme un om dupa chipul caruia sa faca icoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
Dupa foarte multa cautare el intalni un tanar cu fata foarte luminoasa, cu inima curata, a carui infatisare i se paru potrivita spre a-i servi ca model pentru icoana Domnului nostru Iisus Hristos. Dupa multi ani de lucru, pictorul a ajuns cu lucrarea sa pana la punctul in care trebuia sa zugraveasca chipul lui Iuda. Este cu putinta, oare, se intreba pictorul sa mai gasesc un om in zilele noastre, dupa atatea veacuri de crestinism, sa fie in stare sa faca ceea ce a facut Iuda ?
Mai poate fi un om atat de negru la suflet, atat de lacom si de rau precum a fost Iuda vanzatorul ? Tot umbland, din oras in oras, in cautarea unui astfel de model, intr-una din zile, vede un om la marginea orasului, pe un maidan de gunoi. Era un om cu parul ravasit, cu figura foarte intunecata cu ochii tulburi de patimi, incat i se paru ca a gasit pe omul potrivit care sa semene cu Iuda. Cu greu l-a convins sa mearga in atelierul sau, dupa ce ii promisese o suma foarte mare de bani. Dupa catva timp de lucru, pictorul observa doua siruri de lacrimi in ochii omului pornind pe umerii obrazului. Privind mai atent spre fata celui ce i se oferise ca model pentru chipul lui Iuda scoase un strigat de mirare: „Tu, acelasi ?” In figura lui recunoscu dupa cateva trasaturi figura tanarului dupa care cu ani in urma, facuse icoana Mantuitorului Hristos.
Omul ii spuse toata istoria vietii lui – cum a alunecat dintr-un pacat in altul pana cand a ajuns in starea de acum.
Cine nu cunoaste aceasta pilda ? Si mai ales cine nu se poate gasi intr-una din starile in care s-a aflat fiul cel mic care si-a cerut de la tatal sau partea sa de avere si-a plecat intr-o tara indepartata.
Ajuns foarte rau, tanarul din Sfanta Evanghelie isi aduce aminte de casa parinteasca, de chipul parintilor sai pe care i-a lasat plangand la plecare. Chipul bland si iertator al tatalui i-a rasarit inainte, atmosfera de caldura si de armonie in care a trait langa parinti, a trezit in el dorul fierbinte de a se intoarce acasa.
O cat de minunata este ziua intoarcerii sale acasa, la parintii trupesti. Ce binecuvantata este familia in care parintii cresc pe copii in iubirea de Dumnezeu, in respectul legilor morale, familia in care copiii isi iubesc si isi respecta parinti.
La capatul drumului Sfantului Post al Pastelui ne asteapta insusi Domnul nostru Iisus Hristos cu bratele intinse pe lemnul crucii.
Sa raspundem si noi acestei sfinte chemari si a iubirii divine cu hotararea noastra de a ne intoarce la El.
Bunatatea lui Dumnezeu venita la noi prin Domnul Nostru Iisus Hristos ne asteapta, ne cheama, ne imbratiseaza si ne imbraca in harul mantuirii divine. Sa auzim si noi acest glas ceresc si sa ne intoarcem acasa la Parintele nostru din ceruri, in veci de veci Amin.
Preot Stefan Al. SAVULESCU
