Luiza Rădulescu Pintilie
Nu am niciun dubiu că atât de frumoasa rostire a eseistului Andrei Pleşu, într-o emisiune televizată – „Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii” – li se potriveşte perfect poetului Lazăr Avram şi celei mai recente cărţi a sa, „Dincolo de semne”, care va fi lansată mâine (ora 16.00) la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Iorga”. De altfel, chiar pe prima dintre cele aproape 500 de pagini ale volumului de aforisme, evocări, amintiri, îngrijorări, luându-şi cuvintele -metaforă de sub lumina copilăriei, autorul spune: ”Anotimp încrucişat în taină până dincolo de rădăcina memoriei: iarna aceea nepământeană cu colinde măierene în care se auzea foşnetul aripilor de îngeri. Al îngerilor copilăriei, de bună seamă…”. Iar de aici, păstrând „mereu în cumpănă gândul”, aşezându-şi propria existenţă „între cuib şi zbor”, însoţind-o „cu stropi de iubire, de singurătate şi de viaţă”, trecând-o „între lacrimă, surâs şi lumină în spirală”, distinsul profesor universitar (director al Departamentului de Forajul sondelor, Extracţia şi Transportul Hidrocarburilor din Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti) ce stăpâneşte deopotrivă secretele „aurului negru” din adâncuri şi pe cele din adâncimea cuvintelor clădeşte o lume în care se poate regăsi oricare dintre noi. Atâta emoţie, frumuseţe, nostalgie, adevăr, simţire, aducere aminte, părere de rău, duioşie, dor, luciditate şi reflecţie răzbat din cele 1664 de notaţii aforistice încredinţate hârtiei încât este imposibil să nu ţi se pară că măcar unul dintre capitolele acestei cărţi este despre tine, cititorul. Cine n-ar putea spune, de exemplu, deodată, cu scriitorul: „Aşa şi viaţa, uneori… Acrişoară ca o prună din grădina bunicului”. Sau cine n-a rostit, întrebător, în neaşezarea şi confuzia acestor zile în care suntem trăitori, măcar o dată; „Există şi zile bune, nu-i vorbă, pe care îţi vine să le înnozi pur şi simplu. Să le înnozi într-o frânghie înflorată şi lată, laolaltă cu caii şi sania din iernile nepământene ale copilăriei. Ş-apoi, hai! Da’ ia stai aşa!… Hai, dar unde ?”. Într-o interesantă şi plină de profunzime prefaţă a cărţii, prof.univ. dr.Ion Bălu spune: „Dincolo de semne, noul volum semnat de Lazăr Avram aduce o privire meditativă asupra propriei evoluţii intelectuale, în contextul social-politic al României de azi”. Fiindcă aceluia care răsfoieşte sutele de pagini ale cărţii i se înfăţişează, în faţa ochilor şi a sufletului, când o carte de istorie – atât de multe sunt momentele, evenimentele, transformările care pot fi identificate în trecerea timpului surprinsă în carte, când un imens tablou care adună în nesfârşirea pânzei scene de viaţă-ce „parfum” aparte păstrează vechea fotografie de familie, alăturând părinţii şi primele „ramuri” ale copacului tinereţii lor! – emoţii şi frumuseţi, albe ca iernile sau colorate precum curcubeele, când o tăcută rugăciune pentru cei care, rămânând în trecut, continuă să trăiască în moştenirea de amintire, de învăţătură, de trudă lăsată urmaşilor, când o analiză sociologică şi politică a prefacerilor din ultimele decenii, când o radiografie a culturii şi a unor personalităţi care i-au dat forţă – atât de completă şi de complexă e scrierea prin care autorul ne face să călătorim de la Maieru la Ploieşti, iar de la Ploieşti în mai apropiate sau mai îndepărtate colţuri de lume, pe unde l-au dus misiunea sa academică şi preocupările intelectuale şi cărturăreşti, fiind autorul a sute de cursuri de specialitate, studii, articole şi lucrări, punându-şi semnătura pe zeci de contracte de cercetare ştiinţifică, predând ca profesor invitat la Universitatea Blaise Pascal din Clermont-Ferrand, deţinând vicepreşedinţia în cadrul Conference Internationale des Formations d’ Ingenieurs et de Techniciens d’ Expression Francaise şi publicând patru volume de versuri şi alte două de memorialistică şi reflecţii. În fapt, o călătorie începută şi încheiată mereu în înaltul şi lumina celor mai frumoase trăiri omeneşti, născută în locul rădăcinilor şi şlefuită prin şcolile prin care a trecut, alături de oamenii pe care i-a întâlnit. O candoare care răzbate din fiecare rând – şi de care avem mare nevoie într-un timp precum cel de azi care pare adesea a nu-şi mai îngădui simţămintele calde, aşezate – face ca până şi cele mai moderne realităţi ale 
prezentului să îşi păstreze, dincolo de semne, o frumoasă duioşie. Astfel, vorbind despre realitatea virtuală care ne acaparează din ce în ce mai mult, făcându-i pe mulţi aproape să trăiască vieţi paralele, autorul spune: „Realitatea virtuală poate fi linkul în care albinele zboară cruciş pe valea plângerii…” Pentru ca apoi să spună ceva care nu mai are nevoie de nicio explicaţie, ci doar să devină o temă de meditaţie pentru fiecare dintre noi: ”Nu sapele care forează pământul mă îngrijorează! Nu! Mă sperie carotierele care sapă înlăuntrul omului !”. Fiindcă nu o dată, în această carte, ca şi în celelalte, scriitorul Lazăr Avram, profesorul şi omul care este, tatăl, bunicul iubitor, fiecare şi toţi laolaltă îşi pun aceeaşi întrebare pe care, de fapt, ne-o punem oricare dintre noi: „Încotro?”. Refugiindu-se uneori în amintiri şi cuvinte, dar păstrându-şi mereu luciditatea, solidaritatea, apropierea cu cei din jurul său şi o statornică dorinţă a reconstrucţiei în bine, în frumos, aşa cum e încredinţat autorul – cititor în semne şi dincolo de ele că merită acest neam. Şi dacă, aşa cum spunea o cunoscută scriitoare, ”Când întemeiezi biblioteci, pregăteşti hambare publice, strângi rezerve menite să preîntâmpine o iarnă a spiritului”, eu îmi iau îngăduinţa de a crede că misiunea aceasta şi-o asumă şi acela care îşi aşază truda intelectuală şi cărturărească, aşa cum face distinsul profesor Lazăr Avram, nu numai în cărţile de şcoală, pentru generaţiile de studenţi cărora le dezvăluie „comorile” ştiinţifice dar şi frumuseţea abisală a forajului marin, ci şi în paginile cărţilor pentru suflet, cu aripi îngereşti şi memorie profundă.
