Pomenirea Sfântului Grigorie Taumaturgul, Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul şi Zaharia

Sfântul Grigorie Taumaturgul s-a născut într-o familie păgână din Nicsar (în Turcia de azi). A trăit în vremea împăratului Aurelian (270-275). Studiază retorică, latină şi dreptul în oraşul natal. Ajunge ucenicul lui Origen. Se converteşte la creştinism, iar la botez îşi schimbă numele din Teodor în Grigorie. Este hirotonit episcop al Neocezareei Pontului, un scaun nou înfiinţat de către Phaedimus, episcop de Amasea. A luptat împotriva ereziilor din vremea sa: sabelianismul şi triteismul şi a participat la sinodul de la Antiohia din 265, care l-a condamnat pe Pavel de Samosata. Datorită vieţuirii sale, Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Grigorie cu darul facerii de minuni, şi de aceea a primit şi numele de Taumaturgul (făcătorul de minuni). Îi sunt atribuite următoarele lucrări: Cuvânt de mulţumire către Origen sau Panegiric, Simbolul de credinţă, Despre nepătimirea şi pătimirea lui Dumnezeu, adresată lui Teopomp şi Epistola canonică. Nu se cunoaşte cu exactitate anul în care a murit (270 sau 271), însă, pe patul de moarte a spus: „Slava lui Dumnezeu că numai 17 creştini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Domnul, atâţia necredincioşi rămân, câţi credincioşi am aflat întâi!“.