Nicoleta Dumitrescu
Cu mintea doar la ce soluţii trebuie găsite, care să genereze, automat, şi bani, guvernanţii par că s-au încurcat în propriile revoluţii fiscale care au bulversat o ţară întreagă. Nici ei nu mai ştiu care modificare la modificare ar fi cea mai bună soluţie, însă, dacă nici primarul peste primarii sectoarelor Capitalei, vajnica Gabriela Firea, nu vede cu ochi prea buni „contribuţiile” aduse Codului Fiscal, asta înseamnă că roţile căruţei în care social-democraţii s-au opintit să urce sacii plini cu promisiunile din Programul de guvernare scârţâie bine! Numai că scârţâie a jale, având în vedere că nimic din ceea ce tot trâmbiţează cei care sunt la putere nu sună a bine.
Adunaţi, în ultimele zile, în cadrul a tot soiul de şedinţe şi şedinţele, profitând, probabil, de timpul câştigat de pe urma amânării şedinţei de Guvern, anunţată iniţial vinerea trecută, cei de la PSD par că se încurcă în propriile adunări şi scăderi.
Şi, se pare, chiar ar fi o problemă. Pentru că, din cauza „vitezei” cu care unii au considerat că au găsit găina care poate face ouă de aur, se pare că alţii, tot din aceeaşi tabără, n-au gândit, aşa cum era şi firesc, cu bătaie mai lungă.
Iar problema ar fi tocmai anunţata majorare a salariului minim. Pentru că, dacă ar intra în vigoare această propunere, de noi majorări salariale ar avea parte inclusiv cei din administraţia locală, în condiţiile în care, după cum bine se ştie, de dublare, în unele cazuri chiar triplare de lefuri, au avut parte încă din această vară!
Or, în faţa unei asemenea perspective, este evident că toate planurile gândite până acum au fost date peste cap, de aici şi explicaţia amânării convocării întrunirii în care să fie puse pe masă, în vederea adoptării, mult controversatele modificări fiscale.
Pe de altă parte, dacă una gândesc noaptea, iar ziua văd că nu se „pupă” calculele, ce garanţie mai poate exista pentru români că, de acum încolo, toate iniţiativele legislative pe care le lansează ca pe bandă politicienii aflaţi la guvernare sunt cele mai bune pentru ţară?
Oricum, cu toate că aceştia nu mai prididesc să se împăuneze că datorită lor, în România, sunt creşterile economice care sunt, ceea ce refuză să vadă este că, de fapt, marea armată de consilieri care „ţopăie” de zor pe lângă guvernanţi nu reuşeşte altceva decât să facă dovada că minţile limpezi lipsesc cu desăvârşire.
Este păcat însă de faptul că, în ciuda voturilor electoratului care le-a acordat credit, încă o dată se repetă aceeaşi poveste: când să zici că, în sfârşit, e rost de mai bine, observi că, brusc, totul se năruie! Şi asta numai din cauza faptului că toate promisiunile sunt făcute pe genunchi şi este firesc ca nici calculele să nu se pupe!
