Generaţiile de jucători „bunicei”, născuţi în preajma lui 1989, care au prins sistemul vechi de formare a fotbaliştilor, este „pe ducă”. Unii „jandarmi”, alţii – prin ţări străine… Se vede bine acest lucru şi la judeţ, unde, cu greu mai găseşti câte o echipă care face două-trei antrenamente pe săptămână, iar când se adună jucătorii, de abia se face de un „careu” la 5 contra 2… Măcar erau fotbalişti, am spune noi, după această generaţie fiind un vid mare – jucători tot mai puţini, iar de calitate…
Acum, se încearcă refacerea unor „sisteme”, primul pas fiind coborârea vârstei de selecţie, cu speranţa că se va obţine mai multă calitate dintr-o puţină cantitate! Nu există însă strategii pentru perioada „critică” – 16-20 de ani, când fotbalistul are nevoie de sprijin, condiţii, mai mult ca oricând. Şi ne mirăm, în continure, când facem câte un egal amărât cu Liechtensteinul! De fapt, nu ne mai mirăm, ne bucurăm…
