Controversatul proiect privind reducerea numarului de paturi i-a pus la treaba – mai devreme chiar decat ne asteptam – pe mai multi dintre sefii spitalelor. Potrivit medicului Florica Scarlatescu, directorul executiv al Autoritatii de Sanatate Publica Prahova (ASPP), „conducerea unui spital public, in urma unei analize a indicatorilor de utilizare a serviciilor medicale si in functie de durata medie de spitalizare, a frecventei cazurilor, precum si a indicatorilor economico-financiari ai spitalului respectiv, poate reduce numarul de paturi, acolo unde acest lucru este benefic pentru unitate”. Pentru bolnavi, in schimb, nu se prea arata nimeni din sistemul sanitar interesat de „beneficiul” lor in urma unor asemenea masuri. Asa se face ca la acest prim semnal, din cele 4.525 de paturi, cate erau inregistrate la nivelul intregului judet, 140 au fost deja scoase din saloane. La Spitalul de Obstetrica si Ginecologie Ploiesti, din 445 de paturi au ramas 405, urmand sa se reduca pana la 350; la Spitalul de Pneumoftiziologie Floresti, din 220 mai sunt 200; la Sanatoriul TBC Drajna din 200 – 180; la Spitalul Ortopedie – Traumatologie Azuga, din 120 – 105; la Preventoriul TBC Poiana Tapului, din 80 – 60; la Spitalul de Boli Pulmonare Breaza, din 100 – 85. Pe de alta parte, la Spitalul Orasenesc Mizil au fost suplimentate 20 de paturi la Sectia Interne, ce functioneaza la Urlati, si s-au infiintat doua sectii: Sectia Chirurgie cu 10 paturi, respectiv Terapie Intensiva cu 5 paturi.
Ne grabim sa le spunem acelora care cunosc sau chiar au trait situatia nefericita ce se regaseste in unele sectii supraaglomerate – cum sunt cele de cardiologie si neurologie din cadrul Spitalului Judetean, in care pacientii stau cate doi in pat – ca, potrivit directorului ASP Prahova, nu exista posibilitatea de a mari numarul de paturi, din lipsa spatiului fizic. Din cate am retinut, inlaturarea acestei inumane stari de lucruri nu se va putea realiza decat odata cu edificarea unui nou spital, aflat deocamdata in stadiul de… intentie; asezamant gandit, ce-i drept, la standarde europene, dar mult prea departe in timp, de nevoile suferinzilor cronici de azi ai Prahovei.
Ana-Maria DRAGOMIR
