Fl. Tănăsescu
13 septembrie reprezintă, pentru pompieri, marcarea unei tradiții care a început în urmă cu 169 de ani, de la bătălia din Dealul Spirii, atunci când 166 de ostaşi pompieri, conduşi de căpitanul Pavel Zăgănescu, a ținut piept celor aproape 6000 de soldaţi ai oştirii otomane !
Ieri, pentru marcarea evenimentului, între orele 10 și 13, cu ocazia aniversării “Zilei Pompierilor”, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Şerban Cantacuzino” Prahova a organizat, pe esplanada Sălii Sporturilor „Olimpia” din Ploieşti, o expoziţie cu tehnică de luptă şi mijloace de intervenţie din dotare, precum şi exerciţii demonstrative. Dar nu numai 13 septembrie înseamnă ziua pompierilor, ci mereu. Fiindcă nu trece zi în care, în urma apelurilor primite prin intermediul Numărului Unic “112”, să nu auzi sau să nu vezi echipajele SMURD sau de descarcerare, ori autospecialele de stingere cu apă și spumă gonind acolo unde se întâmplă ceva rău. Și, ca un făcut, parcă ar fi la concurență cu Ambulanța, câtă vreme la locul unui accident rutier ajung, “la fotografie”, și paramedicii de la SMURD și angajații SAJ-ului.
“Și unu, și doi, și trei…” așa se începe o resuscitare a unei victime. Numărând cu voce tare. Și încercând să vorbești cu victima. Și rugând pe cineva din apropiere să sune la “112”, în timp ce tu, ca pompier, te rogi să nu moară cel care a făcut infarct… Asta este tot ce am priceput și noi, de la instructorul militar Tiberiu Onoiu, de la Școala de Subofițeri Pompieri și Protecție Civilă “Pavel Zăgănescu”, cât timp am fost în vizită acolo. Restul îl știu ei, profesioniștii și promoțiile care ies de pe băncile acestei instituții de învățământ.
Tot pompierii știu și cât cântărește un echipament pe care trebuie să-l îmbraci în doi timpi și trei mișcări, în timp ce motoarele mașinilor sunt turate pentru a demara acolo unde arde. Tot numai ei, numiți din ce în ce mai des – și pe bună dreptate ! – salvatori, știu cât de greu se respiră prin masca pusă pe față, în luptă cu flăcările. Sau câtă epuizare fizică și psihică este în tot efortul ăsta. Da, numai ei, pompierii, știu ce înseamnă să salvezi un om de la înec și tot doar ei știu ce înseamnă regretul de a găsi un cadavru pe fundul unui lac, după zile de căutare.
“Când salvezi viața unui om, nu ai timp să te gândești că faci un act de eroism”, avea să declare angajatul ISU Prahova, plutonierul Viorel Daniel Șușu, cel care, într-un ianuarie 2016, a scos din apele înghețate ale unui lac din Câmpina doi adulți și un copil de 9 ani. (De altfel, el avea să fie declarat și pompierul anului de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență).
Poate că nici plutonierul major Alin Ionică, tot angajat al ISU Prahova, nu are idee ce tragedie s-ar fi întâmplat dacă nu intervenea, în vara acestui an, la Podenii Noi, pentru a stinge flăcările care cuprinseseră o autocisternă încărcată cu peste 10.000 de litri de combustibil !
Iar ca ei sunt mulți. Foarte mulți. În numele cărora vorbesc pentru noi, ziariștii, Raluca Vasiloaie, purtător de cuvânt al ISU Prahova, și Viorela Nicolescu Sava – purtător de cuvânt al Școlii de Subofițeri Pompieri “Pavel Zăgănescu” Boldești-Scăeni.
Apă și foc, cer la mijloc. Deasupra, cerul înstelat, în pompieri – legea lor umană.
