A început şcoala. Doamne ajută !

Luiza Rădulescu Pintilie
Frumoasa şi luminoasa primă zi a noului an şcolar n-a fost ocolită, nici de data aceasta, de umbrele unui învăţământ care dovedeşte încă o dată că nu poate să treacă dincolo de mediocritatea decizională şi administrativă, fie ea de rang ministerial sau al nu ştiu cărui sătuc uitat de lume.
Nici măcar schimbarea tradiţionalei date de 15 cu 11 septembrie n-a reuşit să schimbe şi norocul unei Educaţii pe care toate guvernele s-au întrecut să o declare prioritatea-priorităţilor ! Doar emoţia copiilor care au trecut prima dată pragul şcolii, a părinţilor şi a bunicilor care i-au însoţit, doar bucuria revederii pentru cei care au retrăit momente ce s-ar cuveni să fie şi să rămână unice au mai „ascuns” câte ceva din ceea ce e grav şi revoltător deopotrivă în prea multe şcoli din ţară, şi nu de acum, şi nu de ieri, ci de prea mulţi-mulţi ani. Şi nu atât dezacordurile actualului ministru al Educaţiei sunt cele mai condamnabile, fiindcă au mai stat pe scaunul lui şi alţi înaintaşi agramaţi. Deşi nu-l scuză nici propria declaraţie că uneori „nu are vorbele la el, dar are faptele”, fiindcă vorbele se aud clar, scrisul rămâne scris, inclusiv „i-ul” mâncat pe foaia de pe care şi-a citit discursul chiar din cuvântul „copii” cărora are datoria, ca profesor şi ca ministru, să le fie model, iar faptele se văd cu ochiul liber. Din păcate, nu e „originală” nici mărturisirea parlamentarului care a scris, mândru, pe facebook, că nici lui nu i-a plăcut şcoala, dar n-a avut ce face, însuşi fostul preşedinte al ţării lăudându-se cu această performanţă şi cu ceea ce a ajuns! Cel mai grav e însă că există încă şcoli – şi deloc puţine – care s-au redeschis fără autorizaţiile necesare, mai ales cea privind siguranţa la incendiu. Şi nu e vorba despre o cârciumă de la marginea satului, pe care, între altele fie spus, vin vigilentele autorităţii şi o închid una-două ! Ditamai restaurantul din buricul nu ştiu cărui oraş mai treacă-meargă, dar birtul satului devine prioritate zero când e vorba despre viaţa câtorva săteni care descântă, ore în şir, o cinzeacă !
Ba, după cum s-a putut constata, chiar şi când e vorba despre şcoli în care învaţă sute şi mii de copii, a căror viaţă, la fel ca şi cea a profesorilor lor, e expusă în orice clipă se mai pot închide ochii! De altfel, sunt mulţi anii de când e ştiută şi răsştiută problema neautorizării şcolilor şi multe termenele de conformare stabilite pesemne doar pentru liniştea celor care au venit, au văzut, au plecat şi, în urma lor, doar Dumnezeu cu mila ! Ca urmare, în acest septembrie, situaţia nu e cu mult schimbată, după cum a atras atenţia chiar preşedintele Klaus Iohannis în mesajul rostit acum două zile. Şcoli cu ziduri care stau să cadă, toalete ca vai de ele, înghesuite lângă gardul proptit şi el ca să stea cât de cât în picioare – iată imaginea încă valabilă şi în 2017, după ce n-a fost an în care să nu îngrozească opinia publică, să nu mobilizeze declarativ autorităţile, să nu inspire discursurile politicienilor şi să nu determine tot mai mulţi români să-şi ia lumea în cap, cu speranţa de a trăi mai bine şi mai civilizat. Ameninţările cu „îngheţarea” anului de învăţământ, lacătele la porţile şcolilor şi copii întorcându-se acasă, cu florile în mână, chiar în prim a zi de şcoală fiindcă dascălii care ar fi trebuit să-i întâmpine erau în grevă rămân şi ele consemnate în istoria recentă a învăţământului românesc. Pe 11 septembrie li s-a mai adăugat încă un episod – cel al profesorilor care şi-au aşteptat elevii purtând la braţ banderola protestului – iar în zilele următoare va începe pichetarea prefecturilor. Absenţa manualelor nu e nici ea vreo mare noutate, găselniţa ministerială fiind cea a unui manual unic pentru clasa a V-a, un talmeş-balmeş educaţional cu valabilitate temporară, transmis în teritoriu cu poşta – evident pe mulţi, foarte mulţi bani – şi plin de nelipsitele greşeli.
Răspândiţi în teritoriu, politicienii şi-au făcut arhicunoscutele băi de mulţime, pătrunşi, chipurile, de importanţa momentului, de emoţia sărbătorii, dar mai ales îngrijoraţi de soarta învăţământului, scris cu litere roşii şi subliniat în agenda lor de aleşi ai neamului. Primarii şi-au purtat ţanţoşi banderola tricoloră prin curţile şcolilor pline de părinţi şi elevi, pregătiţi să reînnoiască promisiuni neţinute de unii dintre ei de multe mandate.
Astăzi, şi unii şi alţii sunt, probabil, deja mulţumiţi că au bifat responsabilitatea faţă de generaţiile aflate pe băncile şcolii şi viitorul pe care se întrec să li-l promită tot mai luminos! Pozele de facebook sunt şi ele la locul lor, voturile sunt ca şi luate, iar uitarea e, se ştie, înscrisă în legile omeneşti… Şi câte n-au pe cap politicienii, şi câte griji nu-i lasă să doarmă pe edili, mai ales pe aceia care, pătrunşi de misia de la primărie, n-au avut timp să înveţe să treacă măcar cu notă minimă bacalaureatul pe care nu l-au luat când erau de vremea şcolii !
Zilele acestea vor ieşi, cu siguranţă, la iveală alte şi alte realităţi de prin şcolile ţării. Zugrăvelile au încă miros de lavabil, tencuielile care au întinse pe pereţi fonduri cât să ridici o şcoală nouă, grupurile sanitare ce par, potrivit devizelor, poleite cu aur, băncile ergonomice plătite cu bani grei, tablele magnetice pe care nu mai scârţâie creta, ci s-ar putea aprinde la o simplă apăsare de buton dacă nu s-ar fi uitat că micuţa sală de clasă nu e încă racordată la curent electric – toate acestea şi multe altele vor dezvălui mântuiala licitaţiilor, ticăloşia aranjamentelor, actualitatea intereselor care nu au culoare politică, dar au absolvit magna cum laudae înalta „şcoală a vieţii”.
Probabil, de aceea, preventiv, nu au lipsit nici de această dată de la ceremoniile de deschidere a noului an de învăţământ soboarele de preoţi. Cât se le fie iertate lor, politicienilor, „greşelile cele de voie şi fără de voie” şi să le lumineze cugetul măcar în cel de-al doisprezecelea ceas al mandatului în care se cred nemuritori, cât să apere Dumnezeu şcolile, copiii şi profesorii de foc şi de apă, măcar până când se încheie termenul de conformare la incendiu. Fiindcă un singur lucru este cert: şcoala a început. Doamne ajută !