Florin Tanasescu
Da, am ajuns și eu la mare, sor-meo, mamă, tată. Am prins bilet la “Litoralul pentru toți” chiar mai rapid decât mă așteptam – acu’ când s-a copt perla. Sunt la Saturn.
Firește, fac și plajă. E drept, cam o juma’ de oră, iar dacă am noroc, o oră-ntreagă într-o zi. Apoi se lasă frigul, iar plajele-s pustii. Și nu prea vezi țipenie de om, da’ zău că-i bine. Pot zice c-am închiriat un litoral întreg doar pentru mine.
Văd tot mai mulți pescăruși cum ciugule-n gunoaie. De-aia eu cred că sunt două programe lansate de guvern: Unul e pentru clasa muncitoare și altul – pentru zburătoare.
Cum e vederea, înspre mare ?, mă-ntreabă tata. Văd ghena de gunoi, neridicată de-astă vară. E drept, miroase a hoit de câine, dar ce pretenții poți să ai când pe banii statului, la mare, stai ?
Noaptea? Noaptea se face frig. Noroc că am în valijoară ciorapi de lână și pulovăr. Nici n-am nevoie de costum de baie, ca-n iulie, dar are importanță? E Sexi-Litoralul pentru clasa muncitoare, la vreme de răcoare.
Ce bombăne, acolo, mama? Dacă mâncare-i bună? Spune-i că e un parc aici, cu buruieni cam mari, dar și-o băncuță. Mănânc pe ea salamu-mpachetat, luat de la butic. Este cam rânced. Unii zic că e de la mezelurile rămase prin restaurante, de-astă vară. Dar ce contează, când eu văd marea prima oară ?
A, da să vedeți și voi ce am pățit în prima zi aici ! Era în frigiderul uitat în priză o conservă mare, cu carne ! Pâine aveam. Și mi-era foame rău. Am dezghețat cutia și-am mâncat-o. Pe seară, a început rău burta să mă doară. M-am dus la doctor și mi-a zis, râzând până la lacrimi, că era conservă cu mâncare pentru câini, uitată de un domn cu javră lup, venit la mare astă- vară. Iar câinele fusese cazat aici, chiar unde-s eu. Am vomitat, am luat dicarbocalm și mi-a trecut. Da’ sunt și eu la mare ? Sunt !
Cum dorm ? Destul de bine ? Doar într-o seară, o ploșniță se tot urca pe mine. Ieșise din saltea. M-am dus să-i spun femeii de serviciu să mi-o schimbe. Și s-a răstit la mine, cu năduf: “Da’ ce, fă, mă-ta, acasă, te-a ținut în puf ?”.
Aud că mama iar vorbește ne-ntrebată. Dă-mi-o la telefon! “Ce zici, acolo, bre? Să mă-ntorc acasă, că prind reumatism ? Nu mamă, stau aici. Fii liniștită, că nu intru-n apă; e rece bocnă. Și nici nu mă dezbrac, să se uite la mine toți golanii ? Că doar zisei: am la mine ciorapi de lână, ilicul, pulovărul și aspirine. Iar de se face vremea rea, îmi pun în cap și o basma. Mâine se-anunță o oră jumate de soare cam cu dinți. Voi sta la
plajă îmbrăcată, nu-ți face griji, deci, mamă, de sănătatea mea! Acum, dă-mi-l pe tata !”
Și-i zic lui ăl bătrân, cu glas stins: “Mai merge clasa muncitoare-n paradis”?
