Acest fericit era de neam etiopian şi negru la faţă. Întâi a fost sluga unui oarecare ce se afla la lucruri politiceşti. Venind întru umilinţă, din oarecare primejdie, s-a dus la o mănăstire, şi atât s-a pocăit încât a tras şi pe soţii lui către Hristos prin pocăinţă. Iar oarecând şezând în chilia sa, nimeriră la dânsul nişte tâlhari, neştiind că el este Moise, pe care fericitul legându-i cu un ştreang, îi puse pe umeri ca pe un sac cu paie, şi-i duse la obşte. Şi zise către fraţi: „De vreme ce mie nu mi se cade să fac nedreptate, am aflat pe aceştia ce veniră să-mi facă rău. Ce porunciţi pentru ei?” Iar aceia dacă-l cunoscură că el este Moise, vătaful de tâlhari cel vestit şi nebiruit, se mărturisiră lui Dumnezeu, şi se lepădară de lume şi se făcură călugări foarte iscusiţi. De aceea trăind sfântul cu plăcere dumnezeiască şi luptându-se cu demonul neastâmpărării, a murit fiind bătrân de 75 de ani, făcându-se şi preot, şi lăsând 70 de ucenici.
