Acești sfinţi au fost după trup fraţi gemeni şi aveau meşteşugul de tăietori în piatră, pe care-l învăţaseră de la Sfinţii Proclu şi Maxim care mărturisiseră pentru Hristos. După ce au mărturisit dascălii lor pentru Hristos, ei s-au dus la Iliric, în ţara Dardaniei, în cetatea Ulpianilor, unde cercând pietre de metaluri, îşi săvârşeau meşteşugul lor pe lângă Licon ighemonul. Apoi au fost trimişi de acesta către Liciniu, feciorul Elpidiei împărăteasa.
Liciniu dându-le bani, le-a poruncit să zidească o capişte idolească, dându-le şi planul acesteia. Dar sfinţii luând banii, i-au împărţit la săraci. Noaptea se rugau către Dumnezeu, iar ziua lucrau tare şi înfrumuseţau locaşul. Peste puţine zile l-au şi isprăvit, fiind sfinţii ajutaţi şi întăriţi de îngeri. Atunci îndată Merentie popa cel idolesc a crezut în Hristos, crezând mai înainte şi fiul său Atanasie, căci îi tămăduiseră sfinţii ochiul cel orb al lui. Şi strângând mucenicii lui Hristos săracii, cărora le dăduseră banii, au legat idolii cu ştreanguri de grumaji, şi i-au tras jos. După aceea, aprinzând lumânări multe, au închinat biserica lui Dumnezeu şi o sfinţiră lui Hristos. Liciniu a poruncit să se aprindă un cuptor şi să bage în el pe săracii care luaseră banii şi sfărâmaseră idolii.
